Bogdan Voicu
În postările precedente v-am vorbit despre cum se schimbă opiniile, atitudinile și comportamentele românilor în timpul campaniile electorale și după vot. Azi facem același lucru, concentrându-ne pe modificările satisfacției cu viața la alegerile parlamentare.
Echipa noastră a rulat și în 2012, un program de sondaje, în care am testat ce se întâmplă cu votanții la începutul campaniei electorale, după turul I, și după turul al II-lea.
În ce privește satisfacția cu viața, experimentul nostru a fost simplu. Am întrebat românii dintr-un eșantion reprezentativ la nivel național* câtă satisfacție cu viața au, pe o scală de la 0 la 10. Apoi am făcut media pentru cei ce au votat pe fiecare dintre principalii competitori. Am repetat operațiunea înainte de turul I și după turul al doilea, comparând ce s-a schimbat în satisfacția cu viața a acelorași oameni (eșantion panel). Așa cum se vede din graficele de mai jos, votanții PP-DD erau la amebel momente, și înainte și după alegeri, cei mai puțin satisfăcuți cu viața proprie.
Vă reamintim că în 2012 lupta s-a dat între două coaliții de partide. Alianța România Dreapta (ARD) reunea PDL, PNȚ-CD și FC (Forța Civică, partidul lui MR Ungureanu). Uniunea Social-Liberală (USL) includea PSD, PNL, PC (Partidul Conservator, cel asociat cu imaginea lui D.Voiculescu) și UNPR. Dar au fost colegii în care partidele componente ale celor două alianțe au mers pe liste separate. Astfel, avem votanți distincți pentru PDL, PNL și PSD, cele trei partide mai mari ale momentului. Numărul celor incluși însă în eșantion este mai mic de douăzeci pentru unele partide, cele pentru care reprezentarea grafică este realizată cu culori palide.
Dar hai să privim și rezultatele. Acestea spun clar că la câteva zile după vot, electorii ce votaseră UDMR, USL, PP-DD și cei ce nu au votat își creșteau considerabil satisfacția cu viața. Ne putem întreba dacă acest lucru se petrece doar la nivelul celor selectați în eșantion sau ar fi fost observabil și dacă investigam toți românii. Răspunsul este dat de nivelul de semnificație statistică. Când diferența față de situația inițială este de așteptat să fie regăsită și dacă intervievam toată populația, atunci diferența aceea se spune că este semnificativă. Așa stau lucrurile cu votanții UDMR, USL, PP-DD și cu cei ce nu au votat: își cresc semnificativ satisfacția cu viața în urma alegerilor. Pentru votanții ARD și PSD nu se schimbă nimic, ei rămân la fel de satisfăcuți ca și înainte de vot. Nu sunt mai mulțumiți, dar nici mai nemulțumiți.
Așa cum observam și în cazul alegerilor prezidențiale din 2012, momentul alegerilor duce la o creștere a satisfacției cu viața a societății în ansamblu. Dacă în 2009 electorii oricărui candidat mai important au cunoscut creșteri ale satisfacției cu viața, la parlamentarele din 2012 lucrurile au fost un pic diferite. Cei ce au votat coaliția perdantă, dar și cei ce au votat principalul învingător, dar singur – nu în alianță cu alte partide, nu și-au schimbat nivelul de satisfacție.
Mă aștept ca și în 2014 să observăm o creștere a satisfacției cu viața în urma alegerilor. Oamenii se vor bucura de spectacolul oferit, de dezbatere, de sentimentul că ceva s-ar putea schimba, se vor molipsi de la mulțumirea învingătorilor, vor trăi entuziasmul unui nou început. Dar aceste așteptări ale mele sunt simple supoziții pe care nu le putem testa din lipsa cronică de finanțare și interes a guvernelor de orice culoare față de cercetarea românească din științele sociale.
* Găsiți detalii aici.
Romanian Election Studies 