Ancheta „Alegerile Parlamentare 2016” – alegerile și satisfacția cu viața –

Bogdan Voicu

Obiectiv
V-ați întrebat ce se petrece cu satisfacția cu viața după alegeri? Cine este mai satisfăcut? Electorul cărui partid? Aceasta este întrebarea la care răspunde acest text.

Foarte pe scurt
După alegeri, satisfacția cu viața nu se schimbă în mod diferit pentru un partid sau altul. Doar la prezidențiale, nucleul de votanți din turul I al candidatului câștigător sunt la final mai fericiți. Alegerile 2016 nu au adus nimic nou din acest punct de vedere.

Context
Bazele de date produse de către Romanian Elections Studies (RES) oferă informații abundente despre ce s-a petrecut înainte, în timpul și după alegerile legislative sau prezidențiale din 2009, 2012, 2014 și 2016. Ce e drept, bogăția informațională scade pe măsură ce finanțarea a fost mai firavă. Datele sunt descrise în acest site și sunt prezentate în seria de postări din care face parte și acest text. Așa cum spuneam, în centrul atenției acestei postări este satisfacția cu viața.

Să notăm mai întâi de toate cinci lucruri simple:

  1. Satisfacția cu viața depinde de educație, vârstă și venit, prin urmare este util să eliminăm efectul acestora dacă vrem să comparăm între electorii diferitelor partide.
  2. Imediat după alegeri, satisfacția cu viața crește.
  3. Vom compara partidele în timp, dar să reținem că de fapt UDMR și PSD reprezintă singurele constante ale acestor ani, dar și acestea sunt parțiale (PSD candidează în 2012 în cadrul USL, iar candidații UDMR la prezidențiale adună puține voturi). Practic doar evoluția votanților PSD și UDMR poate fi cu adevărat observată.
  4. Eșantioanele cu care lucrăm nu sunt foarte mari, deci putem lua în calcul doar partidele cu ceva mai mulți votanți. Spre exemplu, pentru momentul ianuarie 2017, putem compara pe cei care spun că nu au votat deloc, cu votanții PSD, cu cei ai PNL, USR, ALDE și UDMR. Chiar și așa, estimarea pe care o facem pentru partidele mici (USR, ALDE, UDMR) este mai imprecisă.
  5. În cele urmează nu discut despre cauzalitate. Pur și simplu notez simple asocieri între nivelul de satisfacție și preferința de vot.

Cum vom face?
Dar să pornim la drum. Ne uităm mai întâi la situația din 2017, apoi vedem dacă apar diferențe între electori când eliminăm efectul educației și vârstei, apoi comparăm cu ce s-a petrecut după restul alegerilor amintite.

Ianuarie 2017 (după alegerile din decembrie 2016): un pic de metodologie
Satisfacția cu viața este înregistrată standard în toate sondajele la care fac referire. Respondenții sunt rugați să evalueze cât de mulțumiți sunt cu propria viață folosind o scală de la 0 la 10. Folosind scale similare, știm deja că românii dezvoltă o cultură peste mijlocul teoretic al scalei, dar mai puțin satisfăcută decât majoritatea țărilor europene. Mai știm despre culturile satisfacției că sunt constante în timp: se schimbă foarte greu, și cunosc variații mici de moment în cazul unor evenimente societale majore, precum alegerile.

figura 1

Primul grafic ne arată cât de satisfăcuți cu propria viață erau românii în ianuarie 2017, în funcție de cum votaseră la alegerile parlamentare. Votanții PSD sunt cei ce au votat PSD cel puțin odată (fie la Senat, fie la Camera Deputaților). La fel am procedat și pentru celelalte partide. În fapt, pentru fiecare dintre ele, cel puțin 9 din 10 votanți le sunt fideli și la Deputați, și la Senat. Sunt prea puțini cei ce au declarat o combinație de voturi, prin urmare nu am putut să deriv statistici distincte pentru aceștia.

Categoria ultimă din grafic, cea a celor ce nu au votat, este cea mai numeroasă și mai ușor de definit: este alcătuită din cei ce nu au mers la vot deloc. Media satisfacției acestora era în ianuarie 6,56. Adică cu un punct și jumătate peste mijlocul de scală (5,00), dar destul de departe de maximul scalei (10,00). Media este cea trasată cu linie neagră îngroșată. O intersectează o bară verticală subțire care reprezintă intervalul de încredere în care ne așteptăm ca, dacă repetăm sondajul de 100 de ori, să regăsim media de minim 95 de ori. Să observăm că intervalul acesta de încredere este mai îngust pentru cei ce nu au mers la vot decât pentru votanții USR, spre exemplu. Explicația este simplă: votanții USR fiind mai puțini în eșantion, dar și mai neomogeni, precizia estimării este mai mică. Cu alte cuvinte, lungimea acelei bare verticale indică precizia măsurării. Pentru USR, media satisfacției cu viața a votanților era în ianuarie undeva între 5,6 și 7,4. Pentru non-votanți, aceeași medie este între 6,3 și 6,8. Dacă barele verticale acoperă același interval (se suprapun), atunci nu putem spune că sunt diferențe de satisfacție cu viața între categoriile de votanți.

La momentul ianuarie 2017, observăm o singură diferență semnificativă garantată cu o probabilitate de 95%: cei ce votaseră PSD erau sigur mai nesatisfăcuți, în medie, decât cei ce votaseră UDMR. În rest, nu se observă vreo diferență între respondenți în funcție de partidul votat.

Ianuarie 2017 (după alegerile din 2016): dincolo de simpla medie
Dar diferențele pot fi mascate de influența educației, venitului, vârstei sau a genului. Am eliminat efectele acestora printr-o metodă simplă, numită analiză de regresie liniară. Fără a intra în detalii despre aceasta, voi puncta doar faptul că nu sunt diferențe de satisfacție intre votanți nici după ce luăm în considerare diferențele date de educație, gen, vârstă, dimensiunea gospodăriei, număr de copii din gospodărie și venit.

A fost vreodată altfel?
Hai să o luăm pe rând:
2014, după prezidențiale. Cei ce au votat în turul al doilea Ponta și cei ce au votat în turul 2 Iohannis nu sunt semnificativ mai satisfăcuți decât cei ce nu au votat în turul 2. Dacă eliminăm efectele educației și ale celorlalte caracteristici menționate mai sus, lucrurile se schimbă. Și votanții Ponta, și cei Iohannis sunt semnificativ mai satisfăcuți. Diferența dispare însă dacă luăm în considerare doar votul din primul tur. Cu alte cuvinte: există o asociere pozitivă, care crește cu jumătate de punct satisfacția celor ce au votat în turul 2, indiferent cu cine au făcut-o.
2012, după parlamentare. Votanții UDMR erau atunci semnificativ mai nesatisfăcuți decât cei ai USL, decât cei ai ARD și față de cei ce nu se prezentaseră la vot. Decalajul se menține și după ce eliminăm diferențele date de gen, vârstă șamd.
2009, după prezidențiale. Relativ la turul I, votanții pro-Băsescu erau semnificativ mai satisfăcuți decât cei ce votaseră cu Geoană sau alt candidat în afara lui Băsescu sau Antonescu. Cei ce au votat în turul 2 cu Băsescu erau mai satisfăcuți în comparație cu cei ce au votat în turul doi cu Geoană. După ce elimină influența statusului socio-demografic, raportându-ne la turul II, votanții lui Geoană rămân cu 0,3 puncte mai nesatisfăcuți decât cei ai lui Băsescu și cu 0,5 puncte mai nesatisfăcuți decât cei ce nu au votat. Cei ce au votat în turul I cu Băsescu sunt cu mai bine de jumătate de punct mai satisfăcuți decât cei ce nu au votat în turul I și cu aproape un punct mai satisfăcuți decât cei ce au votat în turul respectiv cu Geoană.

Prima concluzie: alegerile prezidențiale sunt într-adevăr mai dinamice
Alegerile parlamentare sunt marcate de diferențe mai mici în satisfacția cu viața a variilor grupuri de electori. În schimb, la prezidențiale, după al doilea tur, satisfacția cu viața a celor ce votează în primul tur cu câștigătorul este superioară satisfacției cu viața a celor ce votează cu perdantul. Iar acest lucru se petrece în condițiile în care cercetări anterioare au arătat că satisfacția cu viața crește în medie după alegerile prezidențiale atât pentru electorii candidatului victorios, cât și pentru cei ai perdantului, același lucru petrecându-se și în cazul celor ce nu au votat.

A doua concluzie: Efectul de partid?
Efectul avut de votul pentru PSD sau pentru candidatul său nu diferă semnificativ de la o alegere la alta. Ne-o spune figura de mai jos, unde am redat coeficienții de regresie nestandardizați, din modele în care am controlat doar pentru socio-demografice și pentru votul pro-PSD. Ca să nu vă bateți capul cu coeficienții, vă spun direct interpretarea: indiferent dacă PSD a câștigat sau pierdut, indiferent dacă e vorba de prezidențiale sau de parlamentare, la câteva săptămâni după alegeri, satisfacția cu viața a electorilor PSD comparată cu cea a restului țării se află cam la același nivel. La fel se petrec probabil lucrurile cu electorii oricărui partid (doar că nu avem suficientă informație pentru a reda o serie atât de lungă ca în cazul PSD). O astfel de concluzie nu o contrazice pe prima, ci doar o precizează: apartenența politică nu contează.

figura 2

Dar non-votanții?
Ei bine, nu doar electorii nu se schimbă, dar nici non-votanții nu sunt diferiți de la o alegere la alta. Figura de mai jos este echivalentă celei anterioare, doar că i-am luat în calcul pe cei care nu exprimă un vot. Ei sunt uneori mai mulți, alteori mai puțini, dar și intervalele lor de încredere (liniile acelea verticale) se suprapun. Să remarcăm doar în treacăt faptul că cei ce nu au votat la al doilea tur în 2014 erau până la urmă mai satisfăcuți decât media. Poate fi un efect dat de mulțumirea față de rezultat sau de mulțumirea că nu au fost la vot. Sau pur și simplu erau mai mulțumiți dinaintea votului. Este un subiect pe care însă absența finanțării nu ne permite să îl abordăm.

figura 3

Implicații
Am vorbit până acum de lucruri complet nespectaculoase: nimic nu se schimbă. Aceasta nu este o știre pentru mass-media. Dar constituie un rezultat important în sine: oamenii nu sunt atât de captivați de politică, iar evenimente majore precum alegerile nu le modifică satisfacția foarte tare în funcție de vot. Nu contează aproape deloc partidul. În cazul prezidențialelor, este important cine câștigă, dar mai ales pentru cei care au votat cu câștigătorul încă din primul tur. Și pare a fi contat în 2014 pentru cei care nu au votat.
De astă dată nu am mai avut date, așa cum am avut în 2009, despre ce s-a schimbat între tururi. Atunci am arătat că de fapt oamenii au fost mai satisfăcuți indiferent dacă și cu cine au votat. Satisfacția le-a crescut după ce alegerile s-au încheiat. Din acest punct de vedere ar putea fi important să vedem ce s-a petrecut cu electorii PSD și cu cei anti-PSD după manifestațiile din februarie 2017.
Până una alta să reținem ideea că alegerile din 2016 nu au adus cu ele nimic deosebit din punct de vedere al schimbărilor la nivelul satisfacției cu viața.

Anunțuri

Comentarii închise la Ancheta „Alegerile Parlamentare 2016” – alegerile și satisfacția cu viața –

Din categoria Activități/Activities

Comentariile nu sunt permise.