Alegerile prezidenţiale din 2009: Participarea şi mobilizarea în campanie

Mircea Comșa

Ponderea persoanelor contactate de către un partid, candidat sau reprezentant al acestora în campania pentru alegerile prezidenţiale din 2009 prin cel puţin unul dintre canalele de mai jos a fost de aproximativ 46%: 31% au fost contactaţi printr-un singur canal, 10% prin două, 5% prin trei şi 1% prin toate patru. Desigur, majoritatea contactelor au fost realizate indirect, prin poştă (39%) dar contactele directe faţă-în-faţă, în spaţii publice (15%) sau în mediul privat al locuinţei (9%) şi cele directe telefonice (7%) au fost de asemenea destul de răspândite. Contactarea prin intermediul Internetului a fost extrem de scăzută (0,5% pe email şi 0,3% pe site-uri de socializare).

Principalele motive pentru care alegătorii au fost contactaţi în această campanie au fost participarea la vot şi acordarea votului unui anumit candidat. Astfel, 19% au fost contactaţi pentru a vota şi 11% pentru obţinerea votului. Cea mai mare parte a contactelor de acest tip au fost realizate de cineva apropiat (familie, prieten) sau de cineva din partea unui candidat. Doar 5% dintre alegători au fost contactaţi pentru a participa la un miting electoral, 3% pentru a lucra voluntar în favoarea unui candidat şi aproape nimeni pentru a dona bani (faptul că unii respondenţi refuză să răspundă la aceste întrebări poate ascunde o rată ceva mai mare a contactării reale). Ponderea persoanelor contactate diferă în funcţie de categoria de agenţi: 13% de către partide / candidaţi, 13% de către familie sau prieteni şi doar 6% de către lideri locali. Indiferent de scop sau de agentul care a iniţiat contactul, 24% dintre alegători au fost contactaţi.

Ponderea alegătorilor contactaţi de diferite categorii de actori cu scopul de a-i convinge să participe politic

* Datele reprezintă procente.

** Mod de citire: 2% dintre alegători au fost contactaţi de cineva din partea unui partid / candidat / organizaţii politice pentru a-i convinge să meargă la vot; la aceeaşi întrebare 1% refuză să răspundă.

La nivel declarativ, aproximativ 30% dintre alegători sunt dispuşi să susţină gratuit candidatul preferat (foarte probabil, în realitate, ponderea celor care efectiv ar face aceste activităţi este mai mică) într-unul dintre mijloacele menţionate în graficul de mai jos. Ponderea celor care l-ar susţine prin cel puţin unul dintre aceste mijloace ajunge la 41%.

Disponibilitatea de a susţine gratuit candidatul preferat

* Datele reprezintă procente.

** Mod de citire: 24% dintre respondenţi declară că ar fi dispuşi să atârne un afiş cu candidatul preferat la fereastră.

Chiar dacă o mare parte a alegătorilor au fost contactaţi pentru a participa, exceptând participarea la vot şi probabil acordarea votului unui anumit candidat, o mică parte s-au implicat. Astfel, doar 4% declară că au participat la un miting sau o întâlnire electorală, 2% au lucrat voluntar pentru un candidat şi aproape nimeni nu a donat bani pentru un candidat (din nou, aceste estimări pot fi în realitate mai mari cu aproximativ un punct procentual).

Pe baza comparării datelor cu privire la participare (incluzând aici participarea la vot şi acordarea votului unui anumit candidat) şi contactare (mobilizare) putem estima impactul pe care aceasta din urmă l-a avut asupra primeia. Dat fiind faptul că frecvenţa acestor fenomene este redusă (exceptând participarea la vot) vom estima efectele la nivel global, fără a ţine cont de agentul care a iniţiat mobilizarea. Cel puţin în ceea ce priveşte participarea politică în campanie lucrurile sunt cât se poate de clare: contactarea creşte enorm şansele de implicare; în absenţa acesteia ratele de participare (miting, voluntariat sau donaţii) sunt aproape nule. Câteva cifre sunt relevante în acest sens: 47% dintre cei contactaţi pentru a participa la un miting electoral au participat; dintre cei necontactaţi doar 2% au participat; 62% dintre cei contactaţi pentru a lucra ca voluntari au lucrat; dintre cei necontactaţi doar 1% au lucrat ca voluntari; 100% dintre cei contactaţi pentru a dona bani pentru un candidat au donat; nimeni dintre cei necontactaţi în acest scop nu a donat bani. În ceea ce priveşte mersul la vot, contactarea pare să fi scăzut uşor şansele de participare (însă, în acest caz, fenomenul de supra-raportare a votului afectează mult validitatea rezultatelor). În cazul celor care şi-au schimbat preferinţa de vot (au trecut de la un candidat la altul) ponderea persoanelor contactate este aproximativ aceeaşi cu cea înregistrată în cazul alegătorilor care nu şi-au schimbat opţiunea pentru un candidat. Prin urmare, la nivel global, contactarea nu a produs o mutaţie a votului de la un candidat la altul. Însă, la nivelul alegătorilor indecişi, contactarea în vederea obţinerii votului pare să fi avut un impact pozitiv (mai ales dacă a fost făcută de reprezentanţii unui partid / candidat), dar mic.

Alegerile prezidenţiale din 2009: Participarea la vot …

Mircea Comșa

… la nivel de intenţie, înainte de alegeri

Înainte de turul 1 al alegerilor prezidenţiale aproximativ două treimi dintre alegători (conform datelor de anchetă) apreciau că sigur vor merge la vot. Astfel, pe o scală de 11 puncte care estima probabilitatea de a merge la vot (0 sigur nu voi merge, iar 10 sigur voi merge), 69% dintre alegători au ales poziţia „10”. La o întrebare similară, cu o scală diferită însă (4 trepte: sigur merg, probabil merg, probabil nu merg, sigur nu merg), 77% au ales varianta „sigur merg”. Situaţia este aproape aceeaşi şi în ceea ce priveşte intenţia de a vota la turul 2 (măsurată după turul 1) – 81% au declarat că sigur vor merge la vot.

… la nivel declarativ, după alegeri

Imediat după turul 1 al alegerilor, 85% dintre subiecţii anchetei noastre au declarat că au votat la turul 1 (datele au fost culese telefonic), iar după turul 2 82% au declat că sigur au votat la turul 1, respectiv 85% că sigur au votat la turul 2.

… efectivă, conform BEC

Dacă excludem voturile din străinătate, ratele de prezenţă la alegerile prezidenţiale din 2009, conform datelor BEC, au fost 51,2% la turul 1 şi 53,8% la turul 2.

Cum pot fi explicate diferenţele?

La prima vedere diferenţele foarte mari (în jur de 30 puncte procentuale) relativ la prezenţa la vot prezentate anterior pot fi explicate doar prin „fraudă” sau „neprofesionalism” (în fapt, acestea şi sunt scenariile preferate de media sau nespecialişti). În cele ce urmează vom arăta care sunt sursele reale ale diferenţei dintre prezenţa estimată pe baza anchetei şi prezenţa oficială.

Dezirabilitatea socială – supra-raportare votului. Întrebările cu privire la intenţia realizării unor comportamente viitoare, indiferent de tipul acestora, dar mai ales în cazul celor apreciate sau dezirabile (cumpărarea unui produs sau serviciu, implicarea într-o activitate, participarea la vot, etc.), trebuie privite întotdeauna cu circumspecţie. Deseori suntem tentaţi să punem semnul egalităţii între cele două sau chiar facem acest lucru. Ignorăm astfel faptul că pentru o parte a oamenilor sau pentru aceiaşi dar relativ la momente sau situaţii diferite, uneori, intenţia declarată de a performa un anumit comportament nu se materializează. Motivele pentru care apare această discrepanţă pot fi legate de fenomenul dezirabilităţii sociale (anumite comportamente, valori, norme sunt mai valorizate social, societatea punând o presiune mai mare pe actorii sociali pentru a le respecta), de lipsa unui suport (financiar, cognitiv, etc.) pe măsura dorinţei, de schimbarea realităţii între cele două momente (al declaraţiei şi al performării), de auto-iluzionare sau chiar de minciună. Aceasta nu înseamnă că măsurarea intenţiilor nu este utilă, cel puţin din două considerente: (1) estimarea grosieră a unor comportamente viitoare este în general de preferat lipsei informaţiilor şi (2) măsura intenţiei poate fi utilizată în cadrul unor modele predictive ale comportamentului viitor (pe baza experienţei anterioare de cercetare şi a unor teorii). Pe baza unor modele predictive utilizate în marketing şi sociologia electorală putem estima că fenomenele menţionate anterior duc la o supra-estimare a prezenţei cu aproximativ 10-15 puncte procentuale.

Migraţia şi calitatea listelor electorale. Alte două surse ale diferenţei, legate între ele (ambele scad baza de raportare), sunt calitatea listelor electorale şi migraţia (definitivă dar neoficială şi cea temporară sau circulatorie). Pe baza unor analize realizate în altă parte am estimat că în realitate numărul de cetăţeni adulţi din România este mult mai mic decât cel folosit de BEC pentru a calcula prezenţa oficială. Astfel din cei 18,4 milioane de intrări (cetăţeni cu drept de vot) în listele folosite de BEC, aproximativ 1,4 milioane sunt erori: persoane decedate care nu sunt eliminate din liste, respectiv persoane mutate care apar şi la vechea şi la noua adresă. În plus faţă de aceste erori, migraţia acţionează în acelaşi sens, reducând numărul persoanelor care ar putea vota efectiv (cu costuri rezonabile). Conform unei estimări făcute în altă parte, aproximativ 2 milioane dintre persoanele care apar în liste sunt de fapt plecate în străinătate (cel mai adesea temporar). Prin urmare numărul de alegători care ar fi putut să voteze este undeva în jur de 15 milioane. Dacă folosim ca bază de raportare această estimare, prezenţa la vot devine 66% la turul 1 şi 71% la turul 2. În concluzie, această sursă este responsabilă pentru o diferenţă de aproximativ 10-15 puncte procentuale (în funcţie de numărul de migranţi temporari din perioada alegerilor) între prezenţa declarată în anchetă şi prezenţa oficială.

Probleme metodologice. Alte trei surse ţin de specificul cercetării selective şi sunt ceva mai tehnice. Prima dintre acestea se referă la asocierea pozitivă dintre probabilitatea de selecţie a respondenţilor în cadrul anchetei şi prezenţa la vot. Mai simplu spus, persoanele care merg la vot sunt mai predispuse la interviu: pe de o parte accesul operatorului de anchetă la acestea este mai facil, iar pe de altă parte acestea acceptă să răspundă la întrebări într-o pondere mai mare (cei care sunt găsiţi şi cooperează în cadrul anchetei sunt persoane mai integrate social, mai interesate de tema cercetării, prin urmare probabilitatea de selecţie este mai mare pentru cei care în mod obişnuit merg la vot). A doua sursă se referă la faptul că subiecţii unei anchete de tip panel (din diferite motive) tind să-şi modifice ulterior comportamentul legat de subiectul investigat. În cazul nostru efectul este că vor merge într-o măsură mai mare la vot (deşi probabil unii dintre ei nu ar fi mers dacă nu li s-ar fi aplicat chestionarul înainte de alegeri). Ultima sursă se referă la eroarea de eşantionare şi ţine de statistica matematică (teoria numerelor mari). Conform acesteia, eşantionul nostru, chiar şi în condiţiile în care ar fi fost selectat simplu aleator, ar fi fost doar unul dintre multiplele eşantioane posibile. Dat fiind faptul că estimările obţinute în cazul unora (5%) dintre aceste eşantioane posibile se abat de la valorile reale cu mai mult de +/-3%, există o şansă din 20 ca eşantionul nostru să aibă o eroare mai mare de +/-3%.[1] Deşi impactul primelor două surse (presupunem că cea de a 3-a nu e semnificatică) nu poate fi estimat pe baza datelor noastre, alte surse indică valori de aproximativ 8-10 puncte procentuale (câte 4-5 puncte pentru fiecare).

[1] Această eroare corespunde unei distribuţii statistice a unei variabile dihotomice de tipul 50-50%. Dat fiind faptul că variabila de interes pentru noi aici (prezenţa la vot) are o distribuţie aproximativă 75-25%, eroare maximă posibilă este în realitate mai mică (+/-2,5% cu o probabilitate de 95%).

Alegerile prezidenţiale din 2009: Votul ca fenomen social

Mircea Comșa

De ce anume votează oamenii reprezintă o întrebare fundamentală a disciplinelor sociale interesate de dimensiunea politică a socialului. Un calcul foarte simplu arată că nu este raţional să votezi. Astfel, la nivel individual, dacă un alegător ar pune în balanţă costurile directe ale votului (informare despre candidaţi, programe şi proceduri de vot, deplasare la secţie) şi beneficiile aşteptate, sau, mai corect, produsul dintre acestea şi probabilitatea ca votul personal să influenţeze rezultatul final, diferenţa ar fi evident negativă, prin urmare acel alegător nu ar găsi, raţional, niciun motiv să voteze. Acest raţionament, multiplicat la nivelul fiecărui alegător, ar trebui să producă un absenteism major. Realitatea arată însă diferit – o mare parte a oamenilor merg la vot, chiar dacă nu de fiecare dată, şi foarte puţini sunt aceia care sistematic nu votează (în jur de 7-8% declară asta dar în realitate sunt ceva mai mulţi). Prin urmare, „motivaţia votului” trebuie căutată la nivelul socialului, al relaţiilor interumane, al obligaţiilor, normelor şi „modurilor de a face şi a fi” încetăţenite în fiecare societate şi comunitate. Faptul că participarea la vot reprezintă un fapt social care intră în această categorie este puternic susţinut de datele de anchetă: 82% dintre alegători consideră că afirmaţia „participarea la vot este o datorie a fiecărui cetăţean” este adevărată, iar 75% apreciază că şi-ar neglija datoria de cetăţean dacă nu ar vota. Forţa acestei norme se manifestă şi la nivelul satisfacţiei sau culpabilităţii resimţite atunci când aceasta este respectată, respectiv încălcată: 60% dintre alegători declară că ar avea un sentiment de vinovăţie dacă nu ar vota şi tot atâţia că au un sentiment de satisfacţie atunci când votează. În plus faţă de cele menţionate anterior, presiunea de a vota este sistematic întărită prin exemplul membrilor reţelei sociale personale: reprezentarea dominantă la nivelul cetăţenilor este că ceilalţi (familie, prieteni) apreciază valoarea socială şi personală a participării la vot (aproape 70% dintre respondenţi cred că prietenii şi familia lor nu consideră că votul este o pierdere de vreme). Mai mult, niciodată nu suntem atât de ocupaţi încât să nu avem timp să mergem la vot (58% dintre alegători cred asta). Dincolo de rezultatul indicat de un raport simplu între „votul meu” şi milioanele de voturi exprimate de ceilalţi, sentimentul personal al majorităţii cetăţenilor (70%) este că votul fiecăruia contează chiar dacă foarte mulţi alţii votează. Din nou, cum se întâmplă deseori în logica socială, răspunsul „corect” nu este cel indicat de raţionalitatea pură, matematică ci de reprezentarea produsă şi reprodusă la nivelul fiecărui cetăţean şi prin interacţiunea (directă şi sau doar imaginată) continuă dintre aceştia. Presiunea socială exercitată asupra acţiunilor indivizilor (a merge la vot în acest caz) rezultă şi din modul în care sunt priviţi cei care nu votează (mai exact, cum cred cetăţenii că sunt priviţi cei care nu votează). Astfel, „deviaţionismul total”, adică a nu merge niciodată la vot este reprobat social de aproximativ 58% dintre cetăţenii (consideră că este ruşinos să nu votezi niciodată) şi doar 28% spun că nu este nici ruşinos, nici de laudă (doar 3% spun că e de laudă; 10% nu ştiu / nu răspund). Chiar şi „deviaţionismul accidental” (a nu vota la ultimele alegeri) este penalizat destul de mult: 46% dintre cetăţenii consideră că este ruşinos să nu votezi la ultimele alegeri, iar 40% spun că nu este nici ruşinos, nici de laudă (5% spun că e de laudă; 10% nu ştiu / nu răspund).

Evaluări cu privire la participarea la vot

* Datele reprezintă procente.

** Mod de citire: 82% dintre respondenţi consideră că afirmaţia „Participarea la vot este o datorie a fiecărui cetăţean” este adevărată.

Cele spuse până acum au pus accentul pe latura datoriei civice şi a presiunii sociale exercitate asupra membrilor unei societăţi pentru a vota. Această perspectivă nu exclude deloc posibilitatea ca votul să fie privit de către cetăţeni şi dintr-o perspectivă instrumentală, ca un mijloc prin care aceştia pot influenţa, indirect, modul în care funcţionează societatea sau nivelul lor de trai. Datele prezentate mai jos arată clar că această dimensiune este prezentă în cazul majorităţii alegătorilor. Foarte puţini sunt aceia care cred că rezultatul alegerilor nu influenţează (foarte puţin + puţin + mediu) felul în care merg lucrurile în ţară (a se subînţelege „economia” în principal), majoritatea percepând o influenţă mare sau foarte mare. Desigur, mărimea influenţei diferă în funcţie de tipul alegerilor. În continuare (acest lucru apare sistematic în toate anchetele) cetăţenii României cred că alegerile naţionale au un impact mai mare asupra vieţii lor (similar şi pentru politica la nivel naţional) comparativ cu alegerile locale, iar dintre cele naţionale cele prezidenţiale contează ceva mai mult, mai ales când e vorba de mersul ţării. Efectul indus de competiţia electorală se face resimţit din nou, impactul perceput al alegerilor fiind mai mare după alegeri comparativ cu înainte. Aceste mutaţii la nivel de percepţie atrag atenţia asupra unei funcţii mai puţin evidente a competiţiilor electorale. Pe lângă creşterea sensibilizării la politic şi a informării politice, alegerile au rolul de a evidenţia, reconstrui şi întări percepţia publică pozitivă, pentru întreaga societate dar şi pentru indivizii acesteia în parte, asupra politicului.

Reprezentarea impactului alegerilor asupra mersului ţării şi nivelului de trai

* Datele reprezintă procente.

** Mod de citire: 9% dintre respondenţi consideră că alegerile locale influenţează foarte puţin modul în care merg lucrurile în România.

Alegerile prezidenţiale din 2009: Interes, informare, cunoştinţe

Mircea Comșa

Cel mai adesea interesul declarat pentru politică al majorităţii cetăţenilor obişnuiţi este redus. Chiar şi înainte cu aproximativ o săptămână de alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009, aproximativ o treime din cetăţenii adulţi ai României declarau că nu sunt interesaţi deloc de politică. Indiferent dacă este vorba de politică în general sau de politica de la la nivel local, naţional sau european, unul din trei români nu este interesat câtuşi de puţin de acest subiect. Totuşi, aproape jumătate erau puţin interesaţi de politică în general (ceva mai puţini de diferitele nivele ale politicului), cam o cincime destul de interesaţi, iar aproximativ 5% foarte interesaţi. Prin urmare, doar aproximativ un sfert dintre alegători sunt oarecum interesaţi de politică în mod obişnuit, restul fiind mai degrabă neinteresaţi. Cum era de aşteptat, în cazul unor competiţii electorale, alegeri sau referendumuri, interesul este semnificativ mai mare comparativ cu interesul general pentru politică. Astfel, tot înainte de alegerile prezidenţiale din noiembrie 2009, ponderea celor neinteresaţi şi a celor interesaţi de alegeri era aproximativ aceeaşi (ponderi aproximativ egale se înregistrează şi cu privire la interesul pentru referendum; interesul pentru referendum este însă ceva mai mic comparativ cu interesul pentru alegeri). Interesul nu variază doar în funcţie de tipul referentului politic (competiţii electorale vs. situaţii comune), ci şi în funcţie de proximitatea competiţiilor electorale. Proximitatea alegerilor aduce după sine o creştere a interesului pentru politică. Astfel, în timpul alegerilor prezidenţiale (între cele două tururi de scrutin), dar şi imediat după (după turul 2), se observă o creştere semnificativă atât a interesului general pentru politică cât şi a interesului pentru alegeri. În ceea ce priveşte interesul general pentru politică se înregistrează o dublare a ponderii celor interesaţi (42% între tururi sau după turul 2 faţă de doar 21% înainte de alegeri). Deşi interesul pentru alegerile prezidenţiale era ridicat şi înainte de alegeri (51% erau interesaţi), acesta creşte şi mai mult între tururi (71%), rămânând la cote ridicate chiar şi după turul 2 (58% se declară interesaţi de campania electorală).

Interesul pentru politică şi alegeri

* Datele reprezintă procente.

** Mod de citire: înainte de turul 1 al alegerilor prezidenţiale din 2009, 32% dintre respondenţi declară că nu sunt interesaţi de politică în general (deloc), iar 4% că sunt foarte interesaţi; după turul 2 al alegerilor 14% sunt deloc interesaţi de politică în general, iar 6% sunt foarte interesaţi.

Dat fiind faptul că datele noastre sunt de tip panel (aceleaşi persoane investigate la diferite momente de timp) putem evidenţia nu doar mutaţiile globale, ci şi la nivel individual. Aceasta relevă faptul că în urma alegerilor, se constată o creştere a interesului declarat pentru politică pentru majoritatea alegătorilor.

Dincolo de interesul declarat pentru politică şi alegeri, relevant pentru interesul real este şi comportamentul de informare în campanie cu privire la alegeri. Informarea se poate face prin intermediul media sau în cadrul discuţiilor cu ceilalţi relevanţi (familie, prieteni). După cum era de aşteptat, principalul mijloc de informare îl reprezintă posturile TV. Aproape jumătate dintre alegători declară că au urmărit zilnic sau aproape zilnic programe despre alegeri la TV şi încă un sfert de câteva ori pe săptămână. Discuţiile reprezintă următoarea sursă de informare ca importanţă: jumătate dintre alegători discută despre politică în campanie cel puţin de câteva ori pe săptămână. O pondere mai redusă a alegătorilor se informează despre alegeri prin intermediul presei scrise (23% de cel puţin de câteva ori pe săptămână) sau a radioului (26%) şi extrem de puţini folosesc pentru aceasta Internetul (6%). De altfel, aceste trei canale sunt refuzate total de mai mult de jumătate din alegători: 86% nu folosesc pentru informarea politică Internetul deloc, iar 55% nu citesc ziare sau nu ascultă posturi de radio (tot cu scopul de informare pe teme politice).

Informarea în campanie cu privire la alegeri

* Datele reprezintă procente.

** Mod de citire: 44% dintre respondenţi au declarat că au urmărit zilnic sau aproape zilnic un program TV legat de alegeri; 6% nu au urmărit deloc.

Pentru a măsura nivelul de informare al alegătorilor am utilizat o serie de opt itemi relativ la care respondenţii trebuiau să se pronunţe alegând una dintre variantele adevărat, fals sau nu ştiu / nu răspund. Pentru o parte dintre itemi răspunsul corecte era „adevărat” iar pentru ceilalţi „fals”. Itemii şi răspunsurile alegătorilor la aceştia apar în graficul următor:

Cunoaşterea unor aspecte cu privire la sistemul politic

* Datele reprezintă procente. Valorile încercuite reprezintă răspunsurile corecte.

** Mod de citire: 90% dintre respondenţi consideră că afirmaţia „În România, secţiile de votare se închid la ora nouă seara” este adevărată, iar 9% nu ştiu dacă este adevărată sau falsă.

După cum se observă, informaţia cea mai cunoscută este cea cu privire la ora de închidere a secţiilor de vot. Şi în cazul celuilalt item care măsoară aspecte legate de alegeri şi campanie (durata legală a campaniei), 70% aleg răspunsul corect. Cunoaşterea unor aspecte cu privire la funcţia de preşedinte (funcţia de reprezentare externă, limitarea la două mandate, posibilitatea de dizolvare a Parlamentului) este de asemenea la cote ridicate, în general două treimi dintre alegători precizând răspunsul corect. Mai puţin cunoscut este însă faptul că în prezent mandatul de Preşedinte este de cinci ani (şi nu de patru cât a fost până în 2004), dar şi în acest caz 55% indică răspunsul corect. Şi mai puţini reuşesc să precizeze corect că nu Preşedintele este cel care alege miniştrii unui Guvern (conform Constituţiei, pentru că altfel, prin prisma practicilor politice din România, lucrurile ar fi fost interpretabile). Totuşi, 44% răspund corect şi cu privire la acest prerogativ al Preşedintelui. După cum era de aşteptat, cunoaştinţele celor mai mulţi dintre alegători se limitează la experienţele naţionale (dintre acestea, cu precădere cele referitoare la Preşedinte), informaţiile cu privire la UE fiind limitate şi restrânse la o pondere mică a populaţiei. Astfel, o informaţie relativ simplă – dacă numărul de parlamentari europeni diferă sau nu între state – este cunoscută de doar 32% dintre alegători, jumătate recunoscând că nu ştiu răspunsul. Dacă adunăm toate răspunsurile corecte date de fiecare alegător obţinem o măsură sintetică a nivelului de cunoştinţe. Aceasta ne arată că din totalul de 8 răspunsuri corecte posibile, 11% dintre alegători au dat 8 răspunsuri corecte, 35% 6-7, 31% 4-5, 16% 2-3 şi 7% 0-1 răspunsuri corecte.

Interesul şi informarea[1] influenţează pozitiv şi într-o măsură semnificativă[2] nivelul cunoştinţelor politice ale alegătorilor. Alegătorii mai interesaţi sunt şi cei care se informează mai mult şi, prin urmare, au şi un nivel al cunoştinţelor politice mai ridicat. Tabelul de mai jos ilustrează exact acest lucru. Se observă cum media nivelului de cunoştinţe politice creşte atât de la stânga la dreapta (pe măsură ce creşte interesul), cât şi de sus în jos (pe măsură ce creşte informarea).

Variaţia nivelului cunoştinţelor politice în funcţie de interesul pentru politică şi informarea pe teme politice

* Datele reprezintă media numărului de răspunsuri corecte la itemii de cunoştinţe (maximum 8).** Mod de citire: în medie, cei care sunt puţin interesaţi de politică şi se informează puţin despre politică răspund corect la 4 itemi de cunoştinţe din 8; cei situaţi la popul opus (interes şi informare ridicate) răspund corect la 5,9 itemi.

[1] Alături şi de alte variabile precum capacitatea cognitivă sau memoria (nemăsurate aici).

[2] Cele două variabile explică împreună aproximativ 14% din variaţia nivelului de cunoştinţe, contribuţia lor fiind aproximativ aceeaşi.

“Zăhărelul” și “nuiaua”. O incursiune în lumea practicilor electorale ilegale.

Mircea Comșa

Argument
Ne propunem în acest text să discutăm despre lumea practicilor electorale ilegale. Tema este una de maxim interes pentru mass media și publicul larg. Cu ocazia fiecărei campanii electorale, media prezintă multiple cazuri de încălcări ale legislației electorale: pungi cu cadouri (alimente, îmbrăcăminte și încălțăminte) distribuite alegătorilor, mitinguri și serbări la care se oferă gratis o masă tuturor participanților și exemplele pot continua. În pofida faptului că media prezintă astfel de cazuri, că oamenii discută pe această temă, informațiile concrete, dovezile, fie ele și indirecte, sunt foarte rare. De asemenea, nu se știe care este întinderea acestui fenomen la nivel național, cine sunt actorii implicați cu precădere, dacă amploarea fenomenului variază în timp și / sau funcție de alegeri. Textul de față vine tocmai în întâmpinarea acestei nevoie de cunoaștere și informare. Datele de cercetare pe această teme sunt reduse și limitate la alegerile din ultimii ani motiv pentru care răspunsurile noastre vor viza doar o mică parte dintre întrebările enumerate anterior.

Manipularea preferințelor de vot. Scurt excurs teoretic.
Literatura de specialitate identifică trei mari tipuri de practici electorale ilegale: manipularea legislației privitoare la alegeri (schimbarea componenței colegiilor, creșterea sau scăderea pragului electoral, modificări ale criteriilor de eligibilitate, etc.), manipularea preferințelor de vot (influențarea alegătorilor și candidaților pe diferite canale) și manipularea actului de vot (administrarea alegerilor: numărul, locația și mărimea secțiilor de vot, numărarea și validarea voturilor, etc.). Fiecare dintre acestea pot influența decisiv rezultatul alegerilor și implicit modul în care este condusă o democrație. Din cele trei tipuri ne oprim aici asupra manipulării preferințelor de vot. Și în cadrul acestui tip pot fi identificate o serie de sub-tipuri: probleme legate de acoperirea mediatică (echilibrată sau nu, părtinitoarea sau nu), ilegalități cu privire la utilizarea resurselor de campanie, cumpărarea votului, intimidarea alegătorilor și sau obstrucționarea acestora, respectiv intimidarea candidaților și sau obstrucționarea acestora. Dintre aceste sub-tipuri ne vom limita la analiza fenomenelor de cumpărare a votului și de intimidare a alegătorilor. Acestea două reprezintă strategii de obținere a voturilor utilizate în diferite grade în toate democrațiile de azi sau de oricând. Desigur, în lumea de azi, ele sunt prezente semnificativ mai mult în democrațiile incipiente din zona Africii, Asiei, Americii de Sud sau Europei de Est. Studiile pe aceste teme cu aplicare la Europa de Vest sau SUA sunt relativ reduse. În acest articol încercăm să estimăm incidența fenomenelor de cumpărare a votului („zăhărelul”) și de intimidare a alegătorilor („nuiaua”) în cazul alegerilor din ultimii ani din România. Estimările de acest tip pot fi făcute în cel puțin două moduri: prin întrebări directe adresate alegătorilor și luarea de bun a ceea ce aceștia declară, respectiv prin utilizarea unor tehnici experimentale speciale. Aici le vom folosi pe amândouă. Vom prezenta și compara declarațiile oamenilor cu estimările rezultate în urma utilizării unor tehnici experimentale speciale. Demersul este în principal descriptiv, accentul fiind pus pe prezentarea și compararea estimărilor. Pentru a înțelege contextul teoretic și necesitatea utilizării unor tehnici experimentale speciale de estimare a incidenței comportamentelor electorale ilegale vom discuta pe scurt și despre conceptul de dezirabilitate socială.

Ce spun oamenii?
Cu câțiva ani în urmă, în cadrul seriei de cercetări Studii Electorale Românești (SER) inițiată de Fundația Soros, am urmărit estimarea incidenței fenomenului de cumpărare a votului cu ocazia alegerilor din 2009. În cadrul unei anchete de tip panel pe tema alegerilor prezidențiale din 2009 am introdus câteva întrebări care urmăreau să măsoare declarațiile alegătorilor cu privire la experiența personală a “cadourilor electorale”. Dat fiind caracterul ilegal al acestui tip de activități eram conștienți de faptul că estimările obținute pe această cale sunt semnificativ mai mici comparativ cu incidența reală a practicilor respective. Conform așteptărilor, foarte puțini dintre alegători au declarat că au fost implicați în practici electorale ilegale (1-5%). Astfel, 1-3% dintre alegători au recunoscut că au primit băuturi sau alimente, 2-3% unelte și obiecte de uz casnic, 1% obiecte mai valoroase, iar 1% bani. Pe de altă parte, oferirea / primirea de obiecte promoționale, situată în zona interpretabilă din punct de vedere legal și social, a fost recunoscută de o pondere semnificativ mai mare a alegătorilor (16-30%). Firesc, datorită importanței mizei, prezența mitei electorale directe tinde să fie ceva mai mare în cazul alegerilor prezidențiale.

În timpul campaniilor electorale candidaţii şi partidele politice oferă oamenilor diferite cadouri pentru a se face mai cunoscuţi. Dvs. sau cineva din gospodăria dumneavoastră aţi primit …? (%)

Sursa: SER 2009, val 3

Dezirabilitatea socială
Întrebările din anchete diferă între ele pe o serie de dimensiuni, printre care tema abordată, formulare, numărul și tipul răspunsurilor posibile. Fiecare dintre alegerile pe aceste dimensiuni (dacă întrebarea oferă sau nu variante de răspuns, tipul și numărul de variante de răspuns oferite, existența sau nu a unei variante “de mijloc”, etc.) influențează în grade diferite distribuția răspunsurilor obținute.
Întrebările dintr-un chestionar diferă însă și prin nivelul de sensibilitate al temei abordate. Altfel spus, prin cât de mult are respondentul de “câștigat”, respectiv de “pierdut” dacă oferă un anumit răspuns. “Pierderea” se poate măsura prin costuri relativ la imaginea socială a respondentului, la imaginea de sine acestuia sau chiar la pedepse legale pe care le poate primi (pierderea unor drepturi, amenzi, încarcerare). Un raționament imaginar dar foarte plauzibil poate lua următoarea formă: “Dacă recunosc faptul că nu sunt de acord să am ca șef o femeie chiar dacă are pregătirea necesară mă aștept să fiu privit negativ de ceilalți (sau cel puțin de o mare parte dintre femei). Dacă recunosc faptul că nu am votat la ultimele alegeri prezidențiale mă aștept ca oamenii (o mare parte a acestora) să considere că nu sunt un bun cetățean, că nu mă interesează cum va arăta viața noastră în viitor, etc. Dacă declar că nu am furat niciodată (că nu am luat ceva care nu-mi aparținea), asta nu înseamnă și că lucrurile chiar stau așa.” Pe scurt, comparativ cu situația reală, mai puțini oameni declară că sunt sau gândesc într-un anumit fel, că au făcut sau că vor face anumite lucruri dacă aceste atitudini și comportamente sunt privite ca ceva rău, urât, de nedorit de către majoritatea celorlalți din societate (sau de către cei din grupurile de apartenență, respectiv din cele de referință). Reciproc, comparativ cu situația reală, mai mulți dintre noi vom declara că gândim sau suntem într-un anumit fel, am făcut sau vom face anumite lucruri dacă acestea sunt privite ca ceva frumos, bun, de dorit (votăm, donăm bani sau timp, etc.).
În științele sociale acest fenomen poartă numele de dezirabilitate socială. În funcție de societatea, comunitatea, perioada sau grupurile de referință, dezirabilitatea socială influențează recunoașterea (respectiv asumarea) sau nu (în fața propriei persoane, a familiei, prietenilor sau în cadrul unei discuții cu operatorul de anchetă) a unei serii largi de atitudini și comportamente. În termeni de specialitate, spunem că unele atitudini și comportamente sunt indezirabile social în timp ce altele sunt dezirabile. Studiile arată că atitudinile și comportamentele indezirabile sunt sub-raportate de către respondenți (respectiv sub-estimate de către cercetători), iar cele dezirabile sunt supra-raportate (supra-estimate) în cadrul anchetelor (dar și în viața de zi cu zi). Mai mult, cu cât nivelul de (in)dezirabilitate asociat este mai mare, cu atât diferența dintre incidența reală în populație a atitudinii sau comportamentului respectiv este mai diferită (mai mare sau mai mică) decât estimarea obținută prin însumarea declarațiilor respondenților la întrebarea din chestionar.
În colectarea și analiza datelor de sondaj, pentru a reduce erorile de estimare datorate fenomenului de dezirabilitate socială, au fost imaginate și puse în practică o serie de strategii și tehnici. Cele mai simple se referă la asigurările cu privire la anonimatul și confidențialitatea răspunsurilor. Aceste asigurări sunt realizate de fiecare dată la începutul aplicării chestionarului, iar uneori sunt reluate și pe parcursul completării acestuia. Alte tehnici consacrate sunt: răspunsul în plic închis sau prin apăsarea unei taste fără ca operatorul să vadă tasta aleasă, indicarea indirectă a răspunsului (respondentul indică doar un cod asociat variantei de răspuns, nu și continului acesteia), întrebări indirecte, formulări care urmăresc contra-distorsionarea fenomenului studiat (mai mult de jumătate dintre români nu au votat …), ponderarea răspunsurilor cu ajutorul scalelor de dezirabilitate socială. Tehnicile mai puțin intruzive includ: tehnica răspunsul aleator, tehnica listei sau a numărării itemilor, tehnica încrucișării. Pentru a estima incidența celor două tipuri de practici electorale ilegale am folosit două dintre aceste tehnici, tehnica listei și tehnica încrucișării. Pentru descrierea acestor tehnici și aplicații ale acestora cititorii interesați pot accesa literatura de specialitate. În continuare vom prezenta și comenta estimările incidenței practicilor electorale ilegale relativ la diferite tipuri de alegeri (locale și parlamentare 2012, europarlamentare 2014).

“Zăhărelul” și “nuiaua”. Dincolo de declarații.
În context electoral fenomenul dezirabilității sociale a fost discutat cel mai adesea cu privire la prezența la vot. De obicei, mai mulți oameni declară că au votat comparativ cu datele oficiale. Estimările supra-raportării pentru alegerile din România sunt în jurul valorii de 10%, restul erorii fiind cauzat de gradul mai scăzut de reprezentativitate al eșantioanelor politice care includ mai multe persoane interesate de politică și, prin urmare, mai mulți votanți comparativ cu populația generală.
Studiile de până acum au acordat mai puțină atenție activităților electorale care urmăresc manipularea opțiunilor de vot, precum cumpărarea votului sau intimidarea alegătorilor. Prin cumpărarea votului înțelegem oferirea de bani, cadouri sau favoruri cu intenția de a-l determina pe un alegător să voteze cu un anumit partid sau candidat. Prin intimidare avem în vedere amenințările la adresa unui alegător cu scopul de a-l determina să voteze cu un anumit partid sau candidat. Desigur, cadoul sau amenințarea pot fi adresate direct persoanei sau, indirect, prin intermediul unei persoane apropiate (soț/soție, copil, tată/mamă, etc.). Estimările prezentate aici includ atât respondenții cât și familiile acestora, chiar dacă răspunsurile au fost colectate doar de la primii.
În cadrul studiului SER (Studii Electorale Românești, grant UEFISCDI), Vot 2012 și Vot PE 2014 (realizate de IRES) am urmărit să obținem estimări ale fenomenelor de cumpărare a votului și intimidare a alegătorilor. Ne-a interesat să estimăm și să comparăm ponderea celor care recunosc că, în luarea deciziei de vot, au fost influențați de presiuni de tipul celor menționate anterior și cu ponderea “reală” a acestor fenomene, la nivelul alegerilor locale și parlamentare din 2012, respectiv al alegerilor pentru Parlamentul European din 2014. În cazul alegerilor din 2012, am folosit metoda listei, iar în cazul alegerilor pentru PE 2014, metoda încrucișării. Eșantioanele pe baza cărora am calculate toate aceste estimări sunt reprezentative la nivel național iar datele au fost culese prin tehnicile CAPI (înainte și după alegerile parlamentare din 2012), respectiv CATI (înainte cu două zile de alegerile pentru PE 2014). Date fiind diferențele relativ la tehnica de culegere a datelor și tehnica de estimare, rezultatele nu sunt pe deplin comparabile între anii electorali. Ele oferă însă o tendință, și, după cum vom vedea, o imagine consonantă, ceea ce justifică alăturarea lor.
Graficul de mai jos prezintă comparativ estimările obținute cu privire la fenomenul de cumpărare a votului: ce declară (recunosc) oamenii versus “realitatea” estimată prin utilizarea tehnicilor speciale menționate anterior.

Incidența fenomenului de cumpărare a votului în cadrul alegerilor din România: declarații versus “realitate”

 

Datele reprezintă procente; linia asociată unei valori indică precizia estimării (în ce interval se situează estimarea respectivă în populație, cu o probabilitate de 95%).
Dacă două linii se suprapun ca interval de variație, atunci estimările corespunzătoare nu diferă semnificativ statistic una de cealaltă.
DEC = declarații (răspunsuri la întrebarea directă), EST = estimare pe baza unor tehnici speciale (tehnica listei pentru 2012; tehnica încrucișării pentru 2014).
Sursa datelor: SER 2012 pentru alegerile din 2012, IRES pentru alegerile PE 2014

Datele prezentate indică faptul că foarte puțini alegători (1-3%) recunosc că au primit bani, cadouri sau favoruri în schimbul votului deși semnificativ mult mai mulți dintre ei au făcut acest lucru: 22% în cazul alegerilor locale, respectiv 18% în cazul alegerilor parlamentare sau europarlamentare. Cum toate aceste estimări nu includ valoarea zero, putem spune cu o probabilitate de 95% că ele sunt mai mari de zero. Însă, dat fiind faptul că cea mai mare parte a liniilor asociate estimărilor în cazul celor trei tipuri de alegeri se suprapun, nu putem spune că fenomenul de cumpărare a votului este mai răspândit în cazul unui anumit tip de alegeri. Prin urmare, indiferent de tipul alegerilor, fenomenul de cumpărare a votului afectează aproximativ 20% dintre familiile din România. Cu privire la aceste estimări trebuie adăugate două precizări. În primul rând, faptul că un alegător a primit ceva nu înseamnă automat și că s-a prezentat la vot sau că a votat cu partidul / candidatul de la care a primit cadoul. Și nici că acesta a fost singurul motiv pentru care un alegător a votat cu acel partid / candidat. Foarte probabil, o parte dintre cei care au primit bani sau bunuri ar fi votat oricum cu acel partid / candidat (cadourile sunt utilizate de către partide și pentru a susține nucleul propriilor partizani, nu doar pentru a atrage nehotărâții). Prin urmare, e foarte posibil ca rezultatul alegerilor să nu fie influențat chiar atât de mult de practicile de cumpărare a votului. A doua precizare vizează interpretarea conceptului de cadou. Dacă în cazul oferirii de bani, bunuri de consum și favoruri, legea electorală stipulează extrem de clar că acestea reprezintă comportamente ilegale, în schimb oferirea cadourilor ce iau forma materialelor de promovare (pungi, pixuri, etc. cu sigla partidului) nu este interzisă. Eventuala includere de către respondenți a acestora din urmă în categoria de “mită” are drept efect obținerea unei estimări a incidenței fenomenului de cumpărare a votului mai mare decât cea reală. Pe de altă parte, întrebarea directă a inclus aceeași listă (bani, cadouri, favoruri), iar ponderea celor care au recunoscut că au primit așa ceva a fost foarte mică. Prin urmare, dacă oamenii s-ar fi gândit la materiale de promovare incidența ar fi trebuit să fie mai mare ori nu aceasta a fost situația observată.
Relativ la alegerile locale din 2012 am măsurat incidența comportamentului de cumpărare a votului și la nivelul a cinci municipii reședință de județ. Ca medie, estimările converg spre cele de la nivel național. Remarcăm însă existența unor diferențe destul de mari între localitățile considerate. Astfel, se pot distinge două grupuri de municipii, unul cu incidență relativ mai ridicată a cumpărării votului (Iași, Timișoara) și unul cu incidență mai redusă (București, Cluj-Napoca, Craiova). Dacă diferențele sunt reale, întrebarea e de unde provin acestea? Cu puține excepții (alegerile pentru primar din Cluj-Napoca și Craiova, alegerile pentru Consiliul Local din Cluj-Napoca), în toate celelalte competiții a existat un câștigător detașat (USL). Distribuția populației în funcție de diferite caracteristici socio-demografice (gen, vârstă, educație, status socio-economic) este similară între localități. Prin urmare, nici caracteristicile socio-demografice ale alegătorilor și nici cât de strânsă a fost competiția electorală nu pot explica diferențele observate relativ la incidența comportamentului de cumpărare a votului. Pentru a răspunde (nu speculativ) la această întrebare e nevoie de evidențe suplimentare (date referitoare la aceleași localități dar cu ocazia altor alegeri, respectiv date la nivelul altor localități).

Incidența fenomenului de cumpărare a votului în cadrul alegerilor locale din 2012: declarații versus “realitate”

Datele reprezintă procente; linia asociată unei valori indică precizia estimării (în ce interval se situează estimarea respectivă în populație, cu o probabilitate de 95%).
Dacă două linii se suprapun ca interval de variație, atunci estimările corespunzătoare nu diferă semnificativ statistic una de cealaltă.
DEC = declarații (răspunsuri la întrebarea directă), EST = estimare pe baza tehnicii încrucișării.
Sursa datelor: IRES

În ceea ce privește acordarea votului ca urmare a intimidării lucrurile stau aproape la fel. Și de această dată incidența declarată a unor situații de acest tip este semnificativ mai redusă (sub 1%) comparativ cu incidența “reală” (10-29%). Semnificativ este însă faptul că acest tip de strategie electorală (obținerea de voturi prin amenințarea alegătorilor) este sensibil mai prezentă în cazul alegerilor locale. Astfel, 29% dintre alegători au votat la locale ca urmare a presiunilor, dar doar 10-12% au făcut același lucru în cazul parlamentarelor sau euro-parlamentarelor. Desigur, dat fiind faptul că cele trei linii verticale se suprapun pe o mică porțiune, nu putem garanta cu obișnuita probabilitate de 95% că plusul de intimidare estimat în cazul alegerilor locale se regăsește și în populație. Diferența este însă semnificativă statistic pentru pragul de 90% (altfel spus, dacă am relua cercetarea, în 9 din 10 situații am observa o diferență în același sens).

Incidența fenomenului de intimidare cu scopul obținerii votului în cadrul alegerilor din România: declarații versus “realitate”

Datele reprezintă procente; linia asociată unei valori indică precizia estimării (în ce interval se situează estimarea respectivă în populație, cu o probabilitate de 95%).
Dacă două linii se suprapun ca interval de variație, atunci estimările corespunzătoare nu diferă semnificativ statistic una de cealaltă.
DEC = declarații (răspunsuri la întrebarea directă), EST = estimare pe baza unor tehnici speciale (tehnica listei pentru 2012; tehnica încrucișării pentru 2014).
Sursa datelor: SER 2012 pentru alegerile din 2012, IRES pentru alegerile PE 2014

Deși diferențele nu sunt semnificative statistic, compararea celor două strategii electorale în cadrul acelorași alegeri relevă o tendință interesantă: în cazul alegerilor locale intimidarea pare să reprezintă o sursă ceva mai utilizată comparativ cu mita electorală, în timp ce, în cazul celorlalte tipuri de alegeri mita tinde să fie relativ mai prezentă.

Gânduri de final
Atunci când sunt întrebați direct, foarte puțini alegători recunosc faptul că opțiunilor lor de vot au fost influențate de strategii electorale ilegale de tipul mitei electorale sau al intimidării. Astfel, doar aproximativ 1-3% (funcție de tipul alegerilor și strategie) dintre alegători recunosc că opțiunea lor de vot a fost influențată prin aceste căi. Însă, folosirea unor tehnici experimentale speciale relevă faptul că aceste fenomene sunt semnificativ mai prezente în campaniile electorale din România anului 2012 și 2014 (10-30% funcție de tipul alegerilor și strategie). Intimidarea alegătorilor cu scopul obținerii voturilor este mai prezentă în cazul alegerilor locale, aproape unul din trei alegători declarând că au fost influențați, ei sau familia lor, pe această cale. Strategia cumpărării voturilor este prezentă aproximativ în aceeași măsură indiferent de tipul alegerilor, locale, parlamentare, europarlamentare. Cum cele din urmă sunt în general percepute a fi mai puțin importante, prezența mitei electorale face să ne întrebăm dacă nu cumva vorbim deja de o cultură a acesteia, care trece peste mizele obișnuite și este practicată implicit, aproape involuntar. Incidența fenomenului de cumpărare a votului pare să varieze destul de mult în funcție de localitate dar, datorită numărului redus de cazuri, nu putem explica această constatare.
Estimările prezentate în acest text sunt doar de tip transversal. Nu știm care era situația cu ani în urmă și nici ce va urma. Continuarea dezvoltării economice și a integrării politice europene asociată cu creșterea nivelului de trai și de educație va face probabil tot mai dificilă și mai puțin rentabilă pentru partide monitorizarea și influențarea pe aceste căi a electoratului. Prin urmare e destul de probabil ca utilizarea acestui tip de practici electorale să scadă în intensitate.
Cel mai adesea, discursul elitei cu privire la monitorizarea și influențarea votului prin mită și amenințare este considerat a fi ceva rău pentru democrație și alegătorii-subiect ai unor astfel de practici electorale. Ca urmare a proliferării acestor practici, mecanismul de control și schimbare a oamenilor politici asociat alegerilor este pervertit, cetățenii ajungând să fie controlați de către partide și să nu-și mai poată exercita liber alegerile politice. Tranzacționarea voturilor oferă un avantaj major celor bogați permițându-le acestora să concentreze, pe lângă puterea economică, și puterea politică. O imagine completă nu poate ignora însă perspectiva celor săraci și mai puțin educați, cei care se presupune că sunt principalele victime ale unui astfel de sistem. Aceștia descriu deseori astfel de practici electorale în termeni diferiți de ai elitei, pozitivi adesea. Unii dintre ei pot vedea în cumpărarea votului un mijloc prin care alegătorii pot recupera o parte din banii furați de politicieni, pot stabili în timp o relație de încredere cu politicienii și brokerii acestora, pentru a ajunge în final să valorizeze astfel de relații interpersonale. Din această perspectivă, favorurile și cadourile electorale pot fi văzute de către alegători ca un semn al încrederii, al unor schimburi viitoare profitabile, al unor canale eficiente de influență la care aceștia pot apela în caz de nevoie (la nivelul imaginii populare, dacă ai o problemă apelezi la o cunoștiință și nu la instituții), de unde și nevoia de reciprocitate manifestată prin acordarea votului. Astfel votul devine un fel de paraîndărăt. Dacă tot n-ai candidat care să-ți placă, măcar să îți aducă ceva.

Project abstract

Objectives

Our main aim is to understand attitudinal and behavioural changes in the Romanian electorate. For this we try to understand and document (A) the differences between various types of elections, (B) how to reconcile different perspectives on turnout and voting behaviour, (C) the effect of the economic recession on turnout and voting, (D) the consequences of electoral formula change, and (E) how one can use survey experiments to produce better estimations of self-reported turnout.

1. Comparing presidential, local, parliamentary and EP elections (among types of elections and cross-nationally) in terms of turnout and voting behaviour.

1.1.   Testing rival explanations of turnout and voting behaviour at individual and aggregate level, in the context of the 2012 (Local & National Elections) and 2014 (EP Elections) electoral years. Given the specificities of the Romanian electoral system, emphasis will be placed on the relation between candidate-related and party-related determinants and how they structure the voting decision.

1.2.   Explaining variations (at micro and macro levels) in political and campaign participation.

2. Evaluating the role of economic factors in structuring and changing the voting decision. Evaluation of political consequences of the economic crisis at individual level.

2.1.   Analysis of change in party support. Which actors are made responsible for the degrading of economic situation, incumbent parties or both incumbent and nonincumbent (Benton 2005)?

2.2.   Analysis of attitudinal and value change on the traditionalism-modernism-postmodernism, materialism-postmaterialism, and state-private dimensions. In the context of economic difficulties a resurgence of traditional, materialist values (Inglehart & Baker 2000) is expected.

2.3.   Analysis of change in support for representative democracy and market economy. During periods of crisis we expect a decrease in the support for democracy (Córdova & Seligson 2009) and market economy (Graham & Sukhtankar 2004). Each type of election will have a significant, yet distinct role in restoring support for democracy and market economy. The relationship between the two may be partially mediated through life satisfaction (Whiteley et al. 2010). Alternatively, it is possible that support for democracy will be enhanced (Graham & Sukhtankar 2004).

2.4.   Analysis of change in the level of political participation, in the support for several forms of protest (legal and illegal), in institutional trust, political trust, as well as trust in elections.

2.5.   Testing how economic recession and different types of elections lead to more or less increase in the levels of life satisfaction.

3. Assessing the effects of electoral system change.

3.1.   Assessing the effects of electoral system change on constituency campaigns in terms of candidate recruitment, electoral programmes and local party mobilization.

3.2.   Evaluating the public perceptions about the differences (quality of representation, corruption, etc.) between the current electoral system and the previous one.

4. Evaluating and improving techniques used for measuring self-reported turnout.

4.1.   Comparing alternative turnout questions (Belli et al. 2006) in Romanian context.

4.2.   Comparing effects induced by different types of counterbiasing information used in turnout questions (Comşa & Gheorghiţă 2011).

4.3.   Re-testing validity of previous conclusions (Comşa & Postelnicu 2011) regarding the validity of the modified Item Count Technique design advanced by Corstange (2009).

4.4.   Validate self-reported turnout. A validated turnout measure will be attained using a previously tested method which has proven to be efficient (Comşa & Gheorghiţă 2011).

5. Increasing the international visibility of Romanian electoral research and connecting it to main international research networks.

5.1.   Consolidating a national network of researchers interested in the field of electoral studies and connecting it to similar networks from other countries through EES and CSES teams.

5.2.   Increasing the visibility and competitiveness of Romanian electoral studies by creating datasets compatible to the international ones (CSES, EES, BES, ANES), allowing comparisons; inclusion of Romanian datasets into integrated cross-national databases.

5.3.   Increasing the visibility of Romanian electoral studies by articles in ISI journals.

5.4.   Developing the formative dimension by involving graduate students in the planning and implementation of the research and disseminating comparative research within Romanian academia through the participation in conferences, seminars, and teaching activities.

Expected results:

1. Comparison of four types of elections (presidential, local, parliamentary, EP elections) in terms of current topics in the field of electoral studies. This comparison is possible as a result of carrying out panel surveys covering two electoral cycles and all types of elections. Such an endeavour is unique in Romania, whereas globally there are few such datasets (ANES, BES, RUSSET) and most of them are produced in advanced democracies.
2. A dynamic analysis of the relationship between personal economic well-being and support for democracy. What makes this analysis possible is a conjunction of a „natural experiment” (the economic crisis) and the panel survey conducted by the grant team before the „official” start of the crisis in Romania. Continuing this panel research during and at the end of crisis makes it possible to estimate its impact on several themes within the field of electoral studies.
3. Design of turnout questions less affected by the social desirability bias. We expect to validate a technique for verifying self-reported turnout and include a validated measure of turnout for each election in the databases. Also, we anticipate advancing and validating a modified ICT design.
4. Obtain reliable data for improving electoral survey research methodology. As a result of employing the CAPI survey technology we can better monitor fieldwork activity, guide intervention decisions during data collection, address measurement error issues, and decrease nonresponse bias.

Methodology

The methodology of the project includes the following (national representative samples for eligible voters; CAPI; 2009 data are from SER and PES surveys):

1. Long Term National Panel Survey 2009-2012: three-wave national panel survey (2009-2012);
2. Short Term National Panel Survey 2012: four-wave national panel survey (2012 electoral year);
3. Long Term EP Panel Survey 2009-2014: two-wave national panel survey (2009-2014 EP Elect);
4. Short Term EP Panel Survey 2014: two-wave national panel survey (2014 EP Elections);
5. Secondary data analysis of official election results and census data;
6. Case studies (elections results, content analysis of local media, in-depth interviews with local party activists) focused on local organisations of political parties.

References

Belli, R. F., S. Moore, and J. Vanhoewyk. 2006. „An experimental comparison of question forms used to reduce vote overreporting.” Electoral Studies 25:751-759.

Benton, A. L. 2005. „Dissatisfied democrats or retrospective voters? Economic hardship, political institutions, and voting behavior in Latin America.” Comparative Political Studies 38:417-442.

Comşa, M. 2010. „Participarea la vot. De ce (nu) votează oamenii?” in Alegerile pentru Parlamentul European. România 2009, edited by M. Comşa, A. Gheorghiţă, and D. C. Tufiş. Iaşi: Polirom.

Comşa, M. and A. Gheorghiţă. 2011. „“Many”, “half” or “one out of two”? Assesing counter-biasing techniques to reduce the self-reported turnout.” in EPSA 1st Annual General Conference. Dublin, Ireland.

Comşa, M. and C. Postelnicu. 2011. „Measuring social desirability effect on reported turnout using item count technique.” in EPSA 1st Annual General Conference. Dublin, Ireland.

Córdova, A. and M. A. Seligson. 2009. „Economic Crisis and Democracy in Latin America.” PS: Political Science & Politics 42:673.

Corstange, D. 2009. „Sensitive Questions, Truthful Answers? Modeling the List Experiment with LISTIT.” Political Analysis 17:45-63.

Graham, C. and A. Sukhtankar. 2004. „Does economic crisis reduce support for markets and democracy in Latin America? Some evidence from surveys of public opinion and well being.” Journal of Latin American Studies 36:349-377.

Inglehart, R. and W. E. Baker. 2000. „Modernization, Cultural Change, and the Persistence of Traditional Values.” American Sociological Review 65:19-51.

Whiteley, P., H. D. Clarke, D. Sanders, and M. C. Stewart. 2010. „Government Performance and Life Satisfaction in Contemporary Britain.” The Journal of Politics 72:733-746.

Publications and conferences / Publicații și conferințe

ISI papers (published)

Voicu, Bogdan. 2014. Participative immigrants or participative cultures? The importance of cultural heritage in determining involvement in associations, Voluntas: International Journal of Voluntary and Nonprofit, 25(3), 612-635. doi: 10.1007/s11266-013-9355-8 [JCR Impact Factor: 0.881]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan & Vasile, Marian. 2014. Do “Cultures of Life Satisfaction” Travel? A Cross-European Study of Immigrants. Current Sociology, 62(1), 81-99, doi: 10.1177/0011392113516651. [JCR Impact Factor: 0.741]

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-RU-PD-2011-3-0117, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan & Comşa, Mircea. 2014. Immigrants’ Participation in Voting: Exposure, Resilience, and Transferability, Journal of Ethnic and Migration Studies, 40(10), 1572-1592, doi: 10.1080/1369183X.2013.873712. [JCR Impact Factor: 1.085]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Voicu, Bogdan & Vlase, Ionela. 2014. High-skilled immigrants in times of crisis. A cross-European analysis, International Journal of Intercultural Relations, 42, 25-37, doi:10.1016/j.ijintrel.2014.07.003. [JCR Impact Factor: 1.216]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669, PN-II-ID-PCE-2011-3-0602 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Rusu, Horațiu & Gheorghiță, Andrei. 2014. Transnational Solidarity and Euroscepticism, Sociologia – Slovak Sociological Review, 46(2), 261-282. [JCR Impact Factor: 0.243]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-RU-PD-2011-3-0132, PN-II-RU-PD-2012-3-0567, PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Comșa, Mircea & Gheorghiță, Andrei. 2014. ‘Many’, ‘half’ or ‘one out of two’? Assessing the effectiveness of counter-biasing techniques in reducing self-reported turnout. Revista de Cercetare și Intervenție Socială, 4, xxx-xxx. [JCR Impact Factor: 1.354]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-RU-PD-2012-3-0567

 

ISI papers (online first)

Voicu, Bogdan. 2014. Priming Effects in Measuring Life Satisfaction, Social Indicators Research. doi: 10.1007/s11205-014-0818-0 [JCR impact factor (2013): 1.452]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

ISI papers (revised and resubmitted)

Feșnic, Florin. Can Civic Education Make a Difference for Democracy? Hungary and Poland Compared, Political Studies. [JCR impact factor (2013): 1.194]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

ISI papers (accepted for review)

Comșa, Mircea. Turnout decline in Romanian national elections: Is it that big?, Communist and Post-Communist Studies. [JCR Impact Factor (2012): 0.369]

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

BDI papers (published)

Popescu, Marina & Soare, Sorina. 2014. Engineering party competition in a new democracy: Post-communist party regulation in Romania, East European Politics, 30(3), 389-411, doi: 10.1080/21599165.2014.933416.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Feșnic, Florin & Armeanu, Oana. 2014. Does Education Make Voters More Leftist or More Rightist? A West vs. East Cross-Regional Analysis. Studia Politica. Romanian Political Science Review, XIV(1), 29-46.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Feșnic, Florin & Armeanu, Oana. 2014. Strategic Effects of Electoral Rules Testing the Impact of the 2008 Electoral Reform in Romania. Studia Politica. Romanian Political Science Review, XIV(2), 185-199.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Tufiș, Claudiu. 2014. The Geography of Support for Democracy in Europe. Studia Politica. Romanian Political Science Review, XIV(2), 165-184.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Tufiș, Claudiu. 2014. The Not-So-Curious Case of Low Political Participation in Romania. Calitatea Vieții, 25(2): xxx-xxx.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Voicu, Bogdan. 2014. Immigrants and social trust: Mind the cultural gap? Studia Politica. Romanian Political Science Review, XIV(2): 201-220.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Book chapters (published)

Pop-Eleches, Grigore „Communist Development and the Post-Communist Democratic Deficit”. In Stephen Kotkin and Mark Beissinger “The Historical Legacies of Communism”, Cambridge, New York: Cambridge University Press.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grant PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Book chapters (accepted)

Comșa, Mircea & Tufiș, Claudiu. Reassessing the effect of economic conditions on support for democracy: Evidence from the 2009-2013 Romanian Election Study panel. In Hermann Dülmerr, Ingvill Mochman, Mălina Voicu, eds., Values, Crisis, and Democracy, Leiden: Brill.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Book chapters (published)

Voicu, B., Rusu, H., & Comşa, M. (2013). Atitudini faţă de solidaritate în România. In L. Marina (Ed.), Ocupare și incluziune socială (pp. 17-44). Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

International conferences (ISI)

Comșa, Mircea & Tufiș, Claudiu. Reassessing the Effect of Economic Conditions on Support for Democracy: Evidence from the 2009-2013 Romanian Election Study Panel. American Political Science Association. 28 – 31 august 2014, Washington DC, SUA.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Gheorghiță, Andrei & Comșa, Mircea. Party characteristics and leader effects in post-communist polities. European Sociological Association (ESA) RN36 Midterm Conference ’25 Years after the Communism: East and West of Europe in Search of Solidarity’, Gdansk, October 16-18, 2014.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-RU-PD-2012-3-0567, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan & Vasile, Marian. 2013. Do ‘cultures of life satisfaction’ travel?, ESA 11th Conference: Crisis, Critique and Change, Torino, 28-31 august 2013.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-RU-PD-2011-3-0117, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan & Tufiş, Claudiu. “When in Rome …”: Contextual determinants of international migrants’ confidence in political institutions, The 5th Conference of the European Survey Research Association (ESRA), Ljubljana, Slovenia 15-19 July 2013.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Comșa, Mircea & Postelnicu, Camil. Vote buying and voter intimidation in Romania: estimates based on the crosswise model and the item count technique, The 5th Conference of the European Survey Research Association (ESRA), Ljubljana, Slovenia 15-19 July 2013.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Feşnic, Florin & Armeanu, Oana. 2012. Institutional, Political and Economic Determinants of Voting Behavior and Realignment in the Romanian Party System. Presented at the Annual Meeting of the Midwest Political Science Association, Chicago, IL

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Armeanu, Oana & Feşnic, Florin. 2012. Clientelism and Voting Behavior in Romania. Presented at the Annual Meeting of the Midwest Political Science Association, Chicago, IL

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Rusu, Horaţiu & Gheorghiţă, Andrei. Social Solidarity in Distorted Times: Unfolding the Romanian Case, ESA 11th Conference: Crisis, Critique and Change, Torino, 28-31 august 2013.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-RU-PD-2011-3-0132, PN-II-RU-PD-2012-3-0567, PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Tufiş, Claudiu. Cultures of trust and cultures of distrust, The 5th Conference of the European Survey Research Association (ESRA), Ljubljana, Slovenia 15-19 July 2013.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan. Participative immigrants or participative cultures? The importance of cultural heritage in determining involvement in associations, presented at European Sociological Association RN35 Sociology of Migration interim conference, Paris, CERI, 3-4 septembrie 2012.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Stănuș, Cristina. Leadership and the quality of democracy at the second tier of local government in Romania, IPSA World Congress, 3-8 iulie 2012, cu Dragoș Dragoman.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grant PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Stănuș, Cristina. Rules in-use concerning citizen participation at the second tier of local government: a case study, ESA RN 32 Political Sociology Midterm Conference, Milano, 30 noiembrie – 1 decembrie 2012.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grant PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Tufiş, Claudiu. Trust and Substitutes of Trust in the Romanian Postcommunist Society. 2013 APSA Annual Meeting & Exhibition, Chicago, SUA, 29 august – 1 septembrie

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

International conferences

Feșnic, Florin. Can Civic Education Make a Difference for Democracy? Hungary and Poland Compared. European Conference on Comparative Electoral Research, 25-27 April 2014, Thessaloniki, Greece.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Feșnic, Florin. Civic Education, Democratic Backsliding and Democratic Progress: Two Case Studies. SCOPE 2014: The Interdisciplinary Vocation of Political Science(s), 27-29 June 2014, University of Bucharest.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Feșnic, Florin. Can Civic Education Make a Difference for Democracy? Hungary and Poland Compared. Central and Eastern European International Studies Association Convention, 12-14 June 2014, “Babeş-Bolyai” University Cluj, Romania.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan & Rabušic, Ladislav. EVS Battery on Values for Children – to have or not to have?, The Values, Solidarity and Generations workshop, EVS Foundation & Deusto University, Bilbao, 10.10.2014.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Voicu, Bogdan. Do Divorce and Separation Deter Social Trust?. Key lecture at the 4th International Annual Research Conference “Cultural and Economic changes under cross-national perspective”, November 10, 2014 – November 15, 2014, St. Petersburg.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Gheorghiță, Andrei & Comșa, Mircea. Personalization of electoral politics and party characteristics in Central and Eastern European democracies. ‘What’s next for democratic capitalism?’, Warsaw, November 7-8, 2014.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-RU-PD-2012-3-0567, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan & Comşa, Mircea. Immigrants’ Participation in Voting: Exposure, Resilience, and Transferability, EUROLAB user meeting, GESIS-Leibtnitz Institute for Social Sciences, Köln, 11 October 2013.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0669 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0210

 

Voicu, Bogdan & Vasile, Marian. Do ‘cultures of life satisfaction’ travel?, joint EVS/University of Montenegro workshop “The Future of Values Studies. Methodological and substantive issues”, Bar (Montenegro) 13/14 September 2013.

This work was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-RU-PD-2011-3-0117, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Mălina & Voicu, Bogdan. Political participation and gender beliefs: An analysis of 41 countries, 3rd LCSR Summer School on “Multilevel Confirmatory Factor Analysis (MCFA) and Multilevel Structural Equation Modeling (MSEM) in MPLUS”, August 18-30, 2013, St. Petersburg, Russia.

This work was supported by CNCS–UEFISCDI, project number PN-II-ID-PCE-2011-3-0210 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Mălina & Voicu, Bogdan. Political participation and gender beliefs: An analysis of 41 countries, joint conference of the World Values Survey Association and Arab Barometer, „The Rise in Public Engagement: The Region and the World”, 17-21 March 2013, Doha.

This work was supported by CNCS–UEFISCDI, project number PN-II-ID-PCE-2011-3-0210 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Voicu, Bogdan. Priming Effects in Measuring Life Satisfaction, GESIS Forschungseminar, Köln, 6.03.2013.

This work was supported by CNCS–UEFISCDI grants PN-II-ID-PCE-2011-3-0210 and PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

Rusu, Horaţiu & Gheorghiţă, Andrei, Social Solidarity and Euroscepticism, HOPES Spring Workshop „Transnational Social and Public Policy: The Future in Europe and the MENA”, Malta, 31 martie 2012.

This paper was supported by the CNCS-UEFISCDI grants PN-II-RU-PD-2011-3-0132, PN-II-RU-PD-2012-3-0567, PN-II-ID-PCE-2011-3-0210, PN-II-ID-PCE-2011-3-0669

 

National conferences

Bogdan Voicu. Priming effects in measuring life satisfaction, Seminar ICCV, Bucuresti, 22 ianuarie 2013.

Voicu, Bogdan. Participative immigrants or participative cultures? The importance of cultural heritage in determining involvement in associations, „Social change in Europe. Cross-cultural quantitative approaches” ICCV Workshop, Predeluţ, 12-14 octombrie 2012.

Comșa, Mircea. Explaining turnout decline in post-Communist countries: the impact of emigration, „Social change in Europe. Cross-cultural quantitative approaches” ICCV Workshop, Predeluţ, 12-14 octombrie 2012.

Comșa, Mircea & Postelnicu, Camil. Măsurarea efectelor dezirabilității sociale asupra prezenței autoraportate la vot utilizând Item Count Technique. Conferința națională de științe politice, relații internaționale și studii de securitate, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, 25-27 mai 2012.

Stănuș, Cristina. Evaluarea efectelor schimbării sistemului electoral asupra campaniilor electorale la nivel de circumscripție: o discuție metodologică. Conferința națională de științe politice, relații internaționale și studii de securitate, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, 25-27 mai 2012.

Feșnic, Florin. Determinanți instituționali, politici și economici ai comportamentului de vot și re-alinierilor în sistemul de partide din România, 1990-2009. Conferința națională de științe politice, relații internaționale și studii de securitate, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, 25-27 mai 2012.

Gheorghiță, Andrei. Transferuri de voturi, alegători nereprezentaţi şi nou-veniţi în cel de-al doilea tur al competiţiei prezidenţiale din 2009. Conferința națională de științe politice, relații internaționale și studii de securitate, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, 25-27 mai 2012.

Salanțiu, Noemi. Participarea politică a tinerilor: abordări empirice și așteptări teoretice. Conferința națională de științe politice, relații internaționale și studii de securitate, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, 25-27 mai 2012.

Gheorghiţă, Andrei, Caracteristicile personale ale liderilor şi impactul acestora asupra deciziei de vot: cazul României, lucrare prezentată la a XII-a ediţie a Conferinţei Cercetării de Sociologie şi Asistenţă Socială, Sibiu, 11-12 octombrie 2013.

Gheorghiță, Andrei, Caracteristicile liderilor politici şi personalizarea politicii electorale în România postcomunistă, lucrare prezentată la Conferinţa Anuală 2013 a Societăţii Sociologilor din România, Iaşi, 16-18 mai 2013.

Gheorghiță, Andrei & Horațiu Rusu, Transnational Solidarity and Public Support for the European Union, lucrare prezentată la Conferinţa Internaţională a Societăţii Sociologilor din România, a II-a ediţie, Bucureşti, 31 mai-3 iunie 2012.

Survey questionnaires / Chestionarele utilizate în cadrul anchetelor

2012 – alegeri parlamentare – panel 1 val 1

2012 – alegeri parlamentare – panel 1 val 2

2012 – alegeri parlamentare – panel 1 val 3

2012 – alegeri parlamentare – panel 2 val 1

2012 – alegeri parlamentare – panel 2 val 2

2012 – alegeri parlamentare – panel 2009-2013

2012 – alegeri parlamentare – sectional post-electoral

Research design / Designul de cercetare

Designul de cercetare pentru componenta cantitativă a proiectului a fost construit ținând cont de următoarele necesități: (a) urmărirea prezenței la vot și a comportamentului de vot în cadrul alegerilor de rang unu și doi; (b) acomodarea unei serii de experimente metodologice legate de minimizarea dezirabilității sociale în raportarea prezenței la vot; (c) estimarea efectelor campaniilor electorale asupra comportamentului de vot și a unei serii de atitudini și comportamente politice; și (d) estimarea impactului crizei economice asupra atitudinilor și valorilor politice. Ținând cont de aceste aspecte, dar și de o serie de constrângeri de ordin practic și administrativ detaliate mai jos, design-ul de cercetare cantitativă a fost amendat pe parcursul primului an de proiect. Cele două tabele de mai jos reflectă design-ul de cercetare curent, în funcție de momentele electorale studiate și de eșantioanele de subiecți implicate.

Anul electoral 2012

Alegeri naționale parlamentare 2012	Ante alegeri parlamentare 2012	Campania pentru alegerile parlamentare 2012	Post alegeri parlamentare 2012
Panel termen scurt alegeri parlamentare – componenta 1	1200 subiecți, cules CSOP, oct. 2012	1200 subiecți, cules CSOP, nov. 2012	1200 subiecți, cules CSOP, dec. 2012
Panel termen scurt alegeri parlamentare – componenta 2	–	1200 subiecți, cules CSOP, nov. 2012	1200 subiecți, cules CSOP, dec. 2012
Ancheta alegeri parlamentare 2012 – secțional	–	–	1200 subiecți, cules CSOP, dec. 2012
Panel termen lung alegeri naționale 2009-2012	–	–	1200 subiecți, cules Gallup, dec. 2012 subiecți incluși în studiul RPES 2009 cofinanțat de CNCS și Fundația Soros

Anul electoral 2014

Alegeri pentru Parlamentul European 2014	Ante alegeri europene 2014	Post alegeri europene 2014
Panel termen lung alegeri europene 2009-2014	–	1200 subiecți, subiecți incluși în proiectul RES, cofinanțat de CNCS și Fundația Soros
Panel termen scurt alegeri europene 2014	1200 subiecți	1200 subiecți
Ancheta alegeri europene 2014 – secțional	–	1200 subiecți

Data collection is finished / Finalizarea culegerii datelor

At the end of January we finished collecting the survey data for the parliamentary elections.

La sfârșitul lunii ianuarie s-a finalizat culegerea datelor de sondaj pentru etapa I a componentei cantitative a cercetării noastre, centrată pe alegerile parlamentare.