Mircea Comșa & Camil Postelnicu
Clientelismul electoral, cumpărarea votului și intimidarea votanților
Cumpărarea voturilor reprezintă o formă de clientelism electoral ad-hoc prin care actorii politici oferă bunuri materiale, servicii sau favoruri personale în schimbul obținerii sprijinului electoral din partea potențialilor votanți (Corstange, 2012; Hicken, 2011; Kitschelt & Wilkinson, 2007). În anumite situații, bunurile sau favorurile pot fi înlocuite cu amenințări directe sau indirecte, pe care competitorii electorali sau susținătorii lor le adresează alegătorilor sau familiilor acestora pentru a-i determina să voteze într-un anumit fel. Această practică poartă numele de intimidare a votanților. Deși diferite ca natură, cumpărarea voturilor și intimidarea alegătorilor pot fi similare din perspectiva efectelor induse în comportamentele votanților. În anumite situații constrângătoare, singurul câștig pentru clienții electorali supuși amenințărilor din partea susținătorilor unui candidat se reduce la evitarea pierderii unor bunuri, locuri de muncă sau poziții instituționale deținute (Stokes, 2007). Prin urmare, strategia intimidării poate fi folosită complementar sau simultan cu practica cumpărării voturilor, reprezentând de fapt o altă față a aceleiași monede. În cadrul celor două forme ale schimbului electoral clientelar, bunurile, serviciile sau favorurile oferite alegătorilor pot lua, de exemplu, forma banilor, alimentelor, medicamentelor, locurilor de muncă, accesului la fonduri guvernamentale, iar amenințările se pot referi, printre altele, la concedieri, demiteri din funcții de conducere, tăieri de beneficii sociale, pedepse abuzive. Fenomenele specifice clientelismul electoral escaladează pe perioada campaniilor electorale deoarece alegerile reprezintă punctul focal al întâlnirii dintre cererile electoratului și ofertele actorilor politici (Corstange, 2012); cu alte cuvinte, aceasta este perioada în care candidații pot răspunde prin angajamente sau evenimente ad-hoc la cererile neîmplinite ale diferitelor categorii de alegători, acumulate în intervalul dintre alegeri.
Cumpărarea votului se poate manifesta fie prin plăți directe înainte de vot, fie prin promisiuni de recompense în urma câștigării alegerilor (Dekel, Jackson, & Wolinsky, 2008). Folosind această clasificare, se poate considera că, de asemenea, intimidarea alegătorilor poate lua forma amenințării directe înainte de vot, respectiv a amenințării cu privire la potențialele consecințe neplăcute asupra alegătorului ca urmare a neacordării sprijinului electoral (posibile pedepse sau retragerea unor privilegii ulterior câștigării sau pierderii alegerilor, după caz). În seriile de anchete desfășurate în ultimii trei ani în cadrul proiectului Studii Electorale Românești (SER/RES), prin care am studiat cele două tipuri de practici electorale, am fost interesați exclusiv de plățile și amenințările directe manifestate înainte de vot. Aceste situații apar mult mai frecvent în campaniile electorale de tip „door-to-door” sau prin medierea rețelelor sociale din jurul alegătorilor și se bazează pe amenințări sau înțelegeri clientelare personalizate de scurtă durată (Stokes, 2007); prin urmare, atunci când participă la anchete sau sondaje de opinie, în răspunsurile pe care le dau la întrebările despre astfel de practici nedemocratice, alegătorii se pot raporta nemijlocit la propriile experiențe din perioadele de campanie electorală.
Un aspect important al clientelismului electoral, în cele două forme prezentate mai sus, este cel al impactului efectiv pe care îl are asupra rezultatelor electorale. Eficiența cumpărării votului sau a intimidării depinde de o multitudine de factori ce intervin în deciziile finale, cu privire la acordarea votului, luate de alegătorii care participă la schimbul clientelar. Printre acești factori se numără experiențele electorale anterioare ale votanților (ce stau la baza unor raționamente precum: „politicienii nu își țin promisiunile, așa că, indiferent ce mă îndeamnă să fac, primesc ce-mi dau și ulterior votez cum vreau” sau „niciun politician nu își va risca poziția de putere sau libertatea doar ca să se răzbune pe mine dacă nu îl voi vota”), gradul de aversiune la risc al fiecăruia (de exemplu, “ce e în mână astăzi e mai valoros decât promisiunile electorale privind bunăstarea de mîine”) sau strategiile de coping în situații tensionate (de exemplu, „e mai sigur să eviți sancțiuni din partea cuiva care deține o poziție de putere în schimbul unui lucru atât de puțin important cum e un vot”). Deoarece regulile desfășurării procesului de votare asigură anonimitatea și confidențialitatea votului, unii alegătorii se pot conforma înțelegerii clientelare, pe când alții pot defecta după ce plata sau amenințarea au avut loc. În această privință, respectarea angajamentului de către alegătorii care au participat la schimbul clientelar direct reprezintă o variabilă decisivă în evaluarea impactului asupra alegerilor. Prin urmare, identificarea în cadrul sondajelor de opinie a unui volum de alegători care au fost ținta oferirii unor bunuri sau favoruri, a celor care au acceptat acele bunuri, respectiv a celor ce au fost supuși unor amenințări nu reprezintă indicatori ai eficacității acestor practici electorale nedemocratice, ci doar măsurări ale răspândirii fenomenului de clientelism electoral. Pentru a evalua efectele cumpărării voturilor sau intimidării alegătorilor asupra comportamentelor propriu-zise de vot, respectiv asupra rezultatelor electorale, este nevoie ca datele culese prin anchetă să vizeze nu doar răspândirea fenomenului, ci și implicațiile emoționale, cognitive și comportamentale asupra votanților (de exemplu, efectele asupra motivației de a participa la vot, respectiv de a vota cu cei care au inițiat oferta clientelară sau, dimpotrivă, cu oponenții lor).
Metode de studiere a fenomenelor de cumpărare a votului și de intimidare a votanților
Practicile electorale de cumpărarea a voturilor și de intimidare a votanților contravin normelor din sistemele politice democratice. Caracterul lor contranormativ și ilegal face ca studierea răspândirii acestora în populație și a efectelor asupra procesului electoral să fie complicată, în primul rând din cauza faptului că reprezintă teme sensibile, dificil de abordat în cadrul anchetelor sociologice. Temele sensibile se referă la aspecte ale vieții intime, despre care indivizii nu discută cu alții deoarece sunt cultural definite ca subiecte tabu, la judecăți, atitudini și comportamente intens valorizate social în raport cu care indivizii se află sub presiunea normelor colective, precum și la fapte sau situații pe care oamenii evită să le recunoască din teama de eventuale consecințe negative (Krumpal, 2013; Tourangeau & Yan, 2007){Tourangeau, 2007 #18}. Practicile electorale ilegale se încadrează în una din ultimele două categorii de teme. Pe respondenții informați asupra legislației electorale riscurile asociate dezvăluirii unor comportamente ilegale (teama de consecințe juridice) îi determină să dea răspunsuri nesincere la întrebările care li se adresează în mod direct pe această temă; pentru subiecții mai puțin informați, dezirabilitatea socială este cea care joacă rolul de cenzor, caracterul indezirabil al comportamentelor de vânzare a votului sau de cedare la amenințări determinându-i ca, în răspunsurile pe care le dau, să falsifice realitatea. În astfel de situații, răspunsurile subiecților devin sursă majoră de eroare în evaluarea clientelismului electoral. Prin urmare, la nivelul datelor agregate apare o sub-raportare a incidenței practicilor electorale ilegale, cu alte cuvinte, este sugerată cvasi-inexistența acestui fenomen. Din acest motiv, pentru a diminua efectul caracterului sensibil al temei de discuție și a crește acuratețea răspunsurilor, se folosesc tehnici de investigare care asigură anonimitatea subiecților și confidențialitatea răspunsurilor într-un mod evident pentru respondenți, cu ajutorul unor întrebări indirecte (mai exact, tehnici nonobstructive) la care subiecții nu dau un răspuns legat de conținutul întrebării, ci indică un număr, un cuvânt sau un simbol. Astfel, răspunsul este codificat chiar de către respondent, urmând indicațiile specifice tehnicii aplicate, astfel că operatorul de interviu nu poate identifica sensul răspunsului. Dintre tehnicile indirecte pentru reducerea dezirabilității sociale sau a temerilor, în ultimii ani se folosesc din ce în ce mai frecvent tehnica încrucișării răspunsurilor (Crosswise Model) (Jann, Jerke, & Krumpal, 2011; Yu, Tian, & Tang, 2008) și tehnica listei (Item Count Technique sau List Design Experiment) (Droitcour et al., 1991; Heerwig & McCabe, 2009; Kuklinski, Cobb, & Gilens, 1997; Streb, Burrell, Frederick, & Genovese, 2008).
Studiile anterioare care au utilizat comparativ tehnici directe și indirecte în studierea fenomenului de cumpărare a votului arată că estimările obținute prin cele două strategii diferă mult, tehnicile indirecte obținând adesea estimări duble (Brusco, Nazareno, & Stokes, 2004; Collier & Vicente, 2012; Corstange, 2012; Gonzalez-Ocantos, de Jonge, Meléndez, Osorio, & Nickerson, 2012; Vicente & Wantchekon, 2009). Astfel, în studierea alegerilor municipale din Nicaragua, incidența recunoscută a cumpărării votului a fost de doar 2,4%, în timp ce incidența estimată pe baza unei tehnici indirecte (în particular, ICT) a fost 24% (Gonzalez-Ocantos et al., 2012). În cazul alegerilor parlamentare din Liban, estimarea fenomenului de cumpărare a votului prin întrebare directă a fost de 26%, respectiv 55% folosind întrebări indirecte (ICT) (Corstange, 2012). De asemenea, în studiul pe care l-am realizat pe baza datelor din anchetele realizate în proiectul SER (Comșa & Postelnicu, 2013), în care am analizat efectele clientelismului electoral asupra deciziei de vot, am obținut diferențe mari între incidența recunoscută a vânzării voturilor (3% pentru alegeri locale din 2012, respectiv 2,5% pentru alegerile parlamentare din 2012) și estimările obținute folosind tehnica listei (ICT), de 22% la alegerile locale și 18% la alegerile parlamentare. Diferențele între mărimi s-au menținut și în privința incidenței fenomenului de acordare a votului în urma unor amenințări: dacă la întrebările directe mai puțin de 1% din respondenți au declarat că au fost ținta unor amenințări în campaniile electorale din 2012, atât pentru locale, cât și pentru parlamentare, estimările rezultate din aplicarea ICT în cadrul acelorași anchete arată că 29% din respondenți au decis să voteze cu un candidat sau partid ca urmare a amenințărilor primite pe parcursul campaniei pentru alegerile locale, respectiv 10% din subiecți în cazul alegerilor parlamentare. Cu ocazia alegerilor pezidențiale din 2014, am continuat studierea fenomenului în cadrul proiectului SER folosind, alături de ICT, și tehnica încrucișării răspunsurilor (crosswise), ale cărei rezultate le prezentăm în cele ce urmează.
Scurta descriere a tehnicii încrucișării răspunsurilor (cw)
Tehnica încrucișării constă în folosirea unui design ce conține un pachet de doar două întrebări cu răspuns dihotomic, din care una se referă la o temă sensibilă, pe când cealaltă este non-sensibilă și totodată fără nicio legătură tematică cu prima întrebare. Practic, un respondent este pus în situația să răspundă doar pentru sine cu „da” sau „nu” la fiecare din cele două întrebări, apoi să încrucișeze răspunsurile și să indice operatorului de interviu doar dacă cele două răspunsuri sunt identice sau sunt diferite, fără a preciza răspunsurile propriu zise, ci doar optând pentru una din două variante de răspuns care îi sunt puse la dispoziție: „varianta A” (ambele răspunsuri la întrebări sunt „da” sau ambele sunt „nu”), respectiv „varianta B” (un răspuns este „da”, celălalt este „nu”. În aceste condiții, operatorul de interviu nu poate ști care sunt răspunsurile subiecților la fiecare întrebare, astfel că anonimitatea și confidențialitatea sunt asigurate și evidente pentru fiecare respondent. Această tehnică non-obstructivă elimină presiunea dezirabilității sociale sau a fricii de consecințe negative în cazul recunoașterii oneste a unor comportamente sau situații precum cumpărarea/vânzarea votului sau exprimarea votului ca urmare a unei amenințări.
În termeni tehnici, dacă 1 și 0 sunt răspunsurile particulare la două întrebări dihotomice X și Y, atunci varianta A indicată de respondent cuprinde mulțimea posibilităților de răspuns descrise de {X=1 ⋂ Y=1} U {X=0 ⋂ Y=0}, iar varianta B se referă la mulțimea posibilităților de răspuns {X=1 ⋂ Y=0} U {X=0 ⋂ Y=1}. Condiția ca această tehnică să funcționeze este ca întrebarea non-sensibilă să fie aleasă așa încât probabilitatea de apariție a răspunsurilor pozitive în cazul ei să fie cunoscută în prealabil și să nu fie apropiată de 0,5 (Yu et al., 2008). Exemple de astfel de întrebări sunt: „V-ați născut primăvara?” sau „Ziua dvs. de naștere este într-una din lunile: decembrie, ianuarie sau februarie?”. Alături de întrebarea non-sensibilă, subiectul răspunde concomitent și la întrebarea de interes pentru cercetare, cea care vizează tema sensibilă – în cazul nostru, dacă un candidat sau susținătorii săi i-au oferit bunuri sau favoruri pentru a-l vota, respectiv dacă a primit amenințări de la susținătorii unui candidat pentru a-l vota.
Designul experimental
Datele prezentate aici sunt calcule ale autorilor pe baza datelor culese în cadrul unei serii de anchete telefonice realizate de IRES pe parcursul campaniei electorale pentru alegerile prezidențiale din 2014. În total e vorba de patru anchete, primele trei (25 octombrie, 30 octombrie, 13 noiembrie), fiecare având câte 2000-2500 respondenți, iar ultima (19 noiembrie) cu 1103 respondenți. Precizia estimărilor obținute prin tehnica încrucișării răspunsurilor (cw) depinde (și) de volumul eșantioanelor, motiv pentru care în graficele prezentate am inclus si incertitudinea statistică. Se observă astfel că estimările asociate ultimei anchete sunt relativ mai incerte, adică intervalele de încredere asociate estimărilor sunt mai mari. Pentru același motiv, am decis ca analizele la nivel de sub-populații să fie realizate pe toate cazurile disponibile, indiferent de momentul culegerii.
Întrebările utilizate pentru culegere datelor prin metoda încrucișării răspunsurilor (cw) sunt prezentate mai jos. Cele două întrebări sunt identice, cu excepția celui de al doilea item: într-un caz e vorba despre cumpărarea votului, iar în celălalt de amenințări (intimidare). Întrebările directe, pe care le-am folosit pentru comparație, sunt identice cu cei doi itemi de interes care apar și în designul cw, doar că în cazul tehnicii directe fiecare item a fost aplicat separat, independent de itemul non-sensibil, variantele de răspuns fiind da / nu / nu știu / nu răspund. Întrebările cw au fost puse în prima parte a chestionarului, iar întrebările directe spre final. Pentru a testa dacă aceasta succesiune influențează răspunsurile la întrebările directe, am pus într-o anchetă separată doar întrebările directe, la final. Estimările obținute la întrebările directe nu au diferit în cele două situații, așadar locul întrebărilor în chestionar nu influențează semnificativ răspunsurile. O altă mențiune importantă vizează referentul întrebării. Influența asupra unui alegător în vedere obținerii votului acestuia se poate face fie direct, prin oferte sau amenințări adresate acestuia, fie indirect, prin vizarea unuia dintre membrii familiei. Însă, în ambele cazuri întrebările vizează explicit numai votul alegătorului respectiv (al respondentului din anchetă).
O să vă citesc două afirmații. Vă rog să vă gândiți la acestea și să răspundeți în gând la fiecare afirmație cu DA sau NU. Afirmațiile sunt următoarele:
- M-am născut primăvara.
- La alegerile prezidențiale din acest an un susținător al unui candidat mi-a oferit, mie sau cuiva din familia mea, bani, alimente sau bunuri mai scumpe cu scopul de a mă face să votez cu un anumit candidat.
Vă rog să alegeți una dintre următoarele două variante de răspuns:
dacă răspunsul dvs. este NU pentru amândouă afirmațiile sau DA pentru amândouă, răspundeți cu varianta LA FEL;
dacă răspunsul dvs. este DA în cazul unei afirmații și NU la cealaltă, răspundeți cu varianta DIFERIT.
Răspunzând în acest fel nimeni nu poate ști cum ați răspuns dvs. la fiecare afirmație în parte.
aceleași răspuns la ambele afirmații TRECE 1 98. NŞ
răspuns diferit TRECE 2 99. NR
O să vă citesc două afirmații. Vă rog să vă gândiți la acestea și să răspundeți în gând la fiecare afirmație cu DA sau NU. Afirmațiile sunt următoarele:
- M-am născut primăvara.
- La alegerile prezidențiale din acest an un susținător al unui candidat m-a amenințat, pe mine sau pe cineva din familia mea, cu scopul de a mă face să votez cu un anumit candidat.
Vă rog să alegeți una dintre următoarele două variante de răspuns:
dacă răspunsul dvs. este NU pentru amândouă afirmațiile sau DA pentru amândouă, răspundeți cu varianta LA FEL;
dacă răspunsul dvs. este DA în cazul unei afirmații și NU la cealaltă, răspundeți cu varianta DIFERIT.
Răspunzând în acest fel nimeni nu poate ști cum ați răspuns dvs. la fiecare afirmație în parte.
aceleași răspuns la ambele afirmații TRECE 1 98. NŞ
răspuns diferit TRECE 2 99. NR
Estimări la nivel național, populație adultă
Estimările obținute sunt deplin consonante cu rezultatele anterioare cu privire la alte alegeri din România și nu numai, obținute cu ajutorul altor tehnici indirecte (de exemplu, ICT – vezi secțiunile de mai sus). Astfel, extrem de puțini alegători (în jur de 1%), atunci când sunt întrebați direct, recunosc faptul că au trăit experiența unei practici electorale ilegale. Estimările pe baza tehnicii cw indică însă că, dincolo de declarații, realitatea este destul de diferită. Astfel, fenomenul de cumpărare a votului este prezent în cazul a aproximativ 19-24% dintre alegători, iar intimidarea apare în cazul a 16-26%. În general, indiferent de metoda de estimare (întrebare directă sau cw), se pare că fenomenul de cumpărare a votului este ceva mai răspândit comparativ cu cel de intimidare a alegătorilor. Deși ne-am fi așteptat ca ponderea celor afectați de aceste practici clientelare să crească pe parcursul derulării campaniei, datele obținute indică mai degrabă o stabilitate relativă, cu o excepție: înainte de turul 2 pare să existe o oarecare creștere a ponderii celor amenințați (diferența nu este însă semnificativă statistic și din cauză că ancheta realizată după turul 2 are un volum mic de respondenți, doar 1100). Teoretic, creșterea incidenței practicilor de intimidare a alegătorilor înainte de turul 2 are sens, dacă avem în vedere faptul că resursele materiale au fost probabil utilizate la turul 1, iar practicile de intimidare nu au costuri financiare. Pe de altă parte, chiar dacă ponderea celor supuși unor astfel de presiuni este relativ constantă în timp, asta nu înseamnă că practicile electorale ilegale au loc doar înainte de turul 1. Este foarte posibil ca tipul, numărul și intensitatea presiunilor să crească pe parcursul campaniei, ele fiind exercitate asupra acelorași alegători.
Estimarea incidenței fenomenelor de cumpărare a votului și intimidare a alegătorilor pe parcursul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2014 – dinamică
Datele reprezintă procente; linia verticală asociată unei valori indică precizia estimării (în ce interval se situează estimarea respectivă în populație, cu o probabilitate de 95%). Dacă două linii se suprapun ca interval de variație, atunci estimările corespunzătoare nu diferă semnificativ statistic una de cealaltă.
DEC = declarații (răspunsuri la întrebarea directă), EST = estimare pe baza tehnicii încrucișării răspunsurilor.
Sursa datelor: anchete telefonice IRES.
Estimări la nivel de sub-populații
În ceea ce privește estimările la nivel de sub-populații, răspunsurile la întrebările directe indică cvasi-absența practicilor electorale ilegale. Mai mult, deși se pot observa anumite tendințe (nesemnificative statistic), diferențele în funcție de caracteristicile socio-demografice lipsesc. Însă, din nou, estimările pe baza cw descriu o realitate diferită. Sistematic, indiferent de categoria de populație de referință, o pondere mult mai mare a alegătorilor au fost supuși în realitate unor practici electorale ilegale. Mai mult, în unele cazuri apar și diferențe (uneori semnificative statistic pentru pragul de 95%) între categorii. Astfel, cumpărarea votului tinde să fie relativ mai frecventă în rândul bărbaților, a tinerilor și vârstnicilor (au resurse materiale mai reduse), persoanelor cu un nivel de educație formală mai scăzut, pensionarilor și casnicelor (resurse mai reduse, stabilitate rezidențială mai mare, prezență la domiciliu pentru perioade mai mari pe parcursul zilei, prin urmare mai ușor de accesat și convins), celor din mediul rural (pondere mai mare a alegătorilor cu caracteristicile menționate anterior, respectiv rețele sociale mai strânse și vizibile), celor din regiunile de dezvoltare Nord-Est (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui), Sud (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman) și Sud-Vest (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea).
Intimidarea alegătorilor tinde să fie relativ mai frecventă în rândul bărbaților, a tinerilor și vârstnicilor, persoanelor cu un nivel de educație formală mai scăzut, pensionarilor și casnicelor, celor din mediul rural, celor din regiunile de dezvoltare Nord-Est (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui), Sud (Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova, Teleorman), Sud-Vest (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea), Centru (Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu) și Nord-Vest (Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu-Mare, Sălaj). Relativ la aceste categorii de populație relația cauzală este relativ clară: apartenența la oricare dintre categorii socio-demografice precede comportamentele ilegale. În cazul segmentărilor politice însă, relația de cauzalitate (și implicit temporalitate) nu mai este atât de clară. Dacă faptul că non-votanții, comparativ cu votanții, sunt supuși ceva mai frecvent practicilor de cumpărare a votului și intimidare are sens, diferențele teoretic posibile (nesemnificative statistic însă) dintre categoriile de votanți (Ponta vs. Iohannis, respectiv PSD vs. ACL) nu pot fi interpretate corect în contextul acestor date. Simplu spus, faptul că votanții unui actor politic au fost supuși într-o măsură mai mare unor practici electorale ilegale nu înseamnă că acel actor politic (prin reprezentanții lui) a făcut acțiunile respective, fiind foarte posibil ca tentativele de influențare a votului să fi venit din partea competitorilor. Cu aceste limite, estimările obținute par să indice o prezență ușor mai mare a practicilor ilegale în rândul votanților lui Victor Ponta comparativ cu votanții lui Klaus Iohannis. Din nou, subliniem că modul în care au fost formulate întrebările și, implicit, referențialul răspunsurilor primite nu permit nicio inferență cu privire la sursele sau agenții care au inițiat practica de cumpărare a votului sau de amenințare a alegătorilor. Prin urmare, rezultatele obținute indică exclusiv incidența practicilor clientelare în electorat, fără a putea specifica care sunt competitorii electorali care au practicat cumpărarea voturilor sau intimidarea, iar interpretarea datelor trebuie să țină cont de această precizare fundamentală.
Estimarea incidenței fenomenelor de cumpărare a votului și intimidare a alegătorilor pe parcursul campaniei pentru alegerile prezidențiale din 2014 – estimări la nivel de sub-populații
Datele reprezintă procente; linia verticală asociată unei valori indică precizia estimării (în ce interval se situează estimarea respectivă în populație, cu o probabilitate de 95%). Dacă două linii se suprapun ca interval de variație, atunci estimările corespunzătoare nu diferă semnificativ statistic una de cealaltă.
DEC = declarații (răspunsuri la întrebarea directă), EST = estimare pe baza tehnicii încrucișării răspunsurilor.
Sursa datelor: anchete telefonice IRES.
Câteva considerații de final
Tehnica încrucișării răspunsurilor (crosswise) are câteva limite metodologice importante, precum problema erorilor de estimare și a distorsiunilor introduse de procesarea informației de către respondenți. Specificul tehnicii conduce la estimări cu un grad de incertitudine (interval de încredere) mai ridicat comparativ cu cele obținute în cazul întrebărilor directe. Reducerea erorilor ar necesita folosirea unor eșantioane mai mari decât cele cu care se lucrează în mod obișnuit (acesta fiind motivul principal pentru care estimările noastre pe subpopulații sunt realizate pe date agregate dintr-o serie de anchete telefonice). Totodată, estimările obținute sunt nediferențiate pe competitori electorali și vizează toate partidele și candidații fără a individualiza actorii politici ca inițiatori ai practicilor clientelare; cu alte cuvinte, nu am măsurat separat cumpărarea voturilor sau intimidarea în funcție de cine au fost cei care le-au practicat. Aceasta ar fi presupus eșantioane mult mai mari și un design cu mai multe întrebări indirecte și condiții de aplicare mai complexe, dificil de implementat în anchete de tip CATI. De asemenea, deoarece există posibilitatea încărcării cognitive a respondenților prin cerința de a face operații de încrucișare a răspunsurilor la două întrebări diferite ca referențial, se pot produce erori care să coreleze cu anumite caracteristici socio-demografice. Așadar, este posibil ca erorile de măsurare să fie mai mari în cazul anumitor categorii de respondenți: de exemplu, cei cu mai puțină educație formală, care nu sunt obișnuiți ca în viața de zi cu zi să se confrunte cu oferirea unor răspunsuri la întrebări de tipul celor presupuse de tehnica utilizată de noi. Cu toate acestea, estimările cu privire la cumpărarea votului și intimidare obținute prin tehnica încrucișării răspunsurilor indică o incidență semnificativ mai ridicată a acestor practici electorale în comparație cu rezultatele obținute prin întrebări directe, iar aceste estimări sunt consistente cu cele obținute prin altă tehnică indirectă (ICT) pe care am folosit-o în anchete de tip CAPI în contextul alegerilor locale și parlamentare din 2012.
Bibliografie
Brusco, V., Nazareno, M., & Stokes, S. C. (2004). Vote Buying in Argentina. Latin American Research Review, 39(2), 66-88.
Collier, P., & Vicente, P. C. (2012). Violence, bribery, and fraud: the political economy of elections in Sub-Saharan Africa. [Article]. Public Choice, 153(1-2), 117-147. doi: 10.1007/s11127-011-9777-z
Comșa, M., & Postelnicu, C. (2013). Vote buying and voter intimidation in Romania: estimates based on the crosswise model and the item count technique. Paper presented at the The 5th Conference of the European Survey Research Association (ESRA), Ljubljana, Slovenia, 15-19 July.
Corstange, D. (2012). Vote trafficking in Lebanon. International Journal of Middle East Studies, 44(03), 483-505. doi: 10.1017/S0020743812000438
Dekel, E., Jackson, M. O., & Wolinsky, A. (2008). Vote buying: General elections. [Article]. Journal of Political Economy, 116(2), 351-380. doi: 10.1086/587624
Droitcour, J., Caspar, R. A., Hubbard, M. L., Parsley, T. L., Visscher, W., & Ezzati, T. M. (1991). The Item Count Technique as a Method of Indirect Questioning: A Review of its Development and a Case Study Application In P. P. B. e. al. (Ed.), Measurement Errors in Surveys (pp. 185–210). New York: John Wiley & Sons.
Gonzalez-Ocantos, E., de Jonge, C. K., Meléndez, C., Osorio, J., & Nickerson, D. W. (2012). Vote Buying and Social Desirability Bias: Experimental Evidence from Nicaragua. American Journal of Political Science, 56(1), 202-217. doi: 10.1111/j.1540-5907.2011.00540.x
Heerwig, J. A., & McCabe, B. J. (2009). Education and Social Desirability Bias: The Case of a Black Presidential Candidate. Social Science Quarterly, 90(3), 674-686.
Hicken, A. (2011). Clientelism. Annual Review of Political Science, 14(1), 289-310. doi: 10.1146/annurev.polisci.031908.220508
Jann, B., Jerke, J., & Krumpal, I. (2011). Asking Sensitive Questions Using the Crosswise Model: An Experimental Survey Measuring Plagiarism. Public Opinion Quarterly. doi: 10.1093/poq/nfr036
Kitschelt, H., & Wilkinson, S. I. (2007). Citizen-politician linkages: an introduction. In H. Kitschelt & S. I. Wilkinson (Eds.), Patrons, Clients, and Policies (pp. 1-49). New York: Cambridge University Press.
Krumpal, I. (2013). Determinants of social desirability bias in sensitive surveys: a literature review. Quality & Quantity, 47(4), 2025-2047. doi: 10.1007/s11135-011-9640-9
Kuklinski, J. H., Cobb, M. D., & Gilens, M. (1997). Racial Attitudes and the ‘New South’. Journal of Politics, 59, 323-349.
Stokes, S. C. (2007). Political Clientelism. In C. Boix & S. C. Stokes (Eds.), The Oxford Handbook of Comparative Politics (pp. 604-627). New York: Oxford University Press.
Streb, M. J., Burrell, B., Frederick, B., & Genovese, M. A. (2008). Social Desirability Effects and Support for a Female American President. Public Opinion Quarterly, 72(1), 76-89.
Tourangeau, R., & Yan, T. (2007). Sensitive Questions in Surveys. Psychological Bulletin, 133(5), 859-883. doi: 10.1037/0033-2909.133.5.859
Vicente, P. C., & Wantchekon, L. (2009). Clientelism and vote buying: lessons from field experiments in African elections. Oxford Review of Economic Policy, 25(2), 292-305. doi: 10.1093/oxrep/grp018
Yu, J.-W., Tian, G.-L., & Tang, M.-L. (2008). Two new models for survey sampling with sensitive characteristic: design and analysis. Metrika, 67(3), 251-263. doi: 10.1007/s00184-007-0131-x
Romanian Election Studies 